Troiene de speranțe

Troiene de speranțe ne-au inundat simțirea, Păcatele-s în clocot și-n inimi se-ntronară - Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează lumina-n roi de stele, Cum boabele de rouă devin de-odată sori ! Cum galaxii de nuferi se-aprind înspre amurg, Cum pufii păpădiei devin în vânt splendori Și-atunci viețile noastre una spre alta curg Deszăpeziți de arderi, plutim pe munți de nori !