Nasterea

Zăludă, femeia din sufletul meu m-a purtat în pântece ani la rând... Mirată apoi de putința ei de a da viață, m-a născut într-un travaliu agonizant, lung cât o viață de om: 3 ANOTIMPURI! A pus în mine sămânța ochilor ei adânci, negrul părului plin de drăgosteli și parfumul vieții ei dintotdeauna. În teamă de necunoscut, pe puntea către turnul ei de fildeș s-a botezat singură. Așa a închis cercul de ură, dragoste și chin eliberându-se din spaimele trecutului... și ale viitorului. S-a dăruit! În urma ei, pe buze, mi-a rămas același parfum vechi cu gust de FEMEIE...