Cristian La secret
@cristian-la-secret
„ex nihilo nihil”
Nascut 1975 AC - inca traiesc
Pe textul:
„Kandahar mon amour" de Bogdan Geana
Cand ai scris \"poezioara\", dimineata la o cafea?
Fa si tu un efort sa iti tii \"obrazul literar\". Genul asta de productie facila, cu expresii care imi sugereaza o constipatie (scuzati termenul, dar chestia cu snurul m-a dat literalmente pe spate) ma face sa ma gandesc la un proces binecunoscut de \"eliminare a ideilor\" (din nou constipatia).
Pe textul:
„Kandahar mon amour" de Bogdan Geana
Patru versuri depasitai
Macar de-ar fi asa lunga
Cand incepi partida..
Pe textul:
„mahmur" de dumitru cioaca-genuneanu
prea des intru a ta minte
dar femeia are-un singur defect
Minte!
Pe textul:
„Vreau un suflet caritabil pentru epigrame..." de valeria tamas
De prietena ce sa spun,
Imi miroase-a ura mare
Legata de barbat bun.
Pe textul:
„E notorie problema" de florica iacob
prea mult de mine, nu era
cazul sa s-ambeteze atata,
Si la faras a apela...
Pe textul:
„Pentru o prietena a nimanui" de Cristian La secret
Eu doar platesc taxe.
Pe textul:
„Biroul meu" de Pop Serban Rares
Nu as vrea sa fie o critica \"destructiva\" de dragul de a da cu noroi, doar cred ca ai realmente nevoie de o opinie sincera. Tonul tradeaza un soi de aroganta si incredere in sine a cuiva care stie foarte bine despre ceea ce vorbeste si are o parere foarte buna despre limbajul lui.
Din pacate, de unde stau eu suna ridicol si fortat. Eu am observat ca toti marii oameni de litere atunci cand scriu manifesta o anumita modestie si un soi de delicatete in a-si exprima opiniile. Poate ar trebui sa invatam de la ei.
Pe textul:
„Disputandum" de Andrei Horia Gheorghiu
Pe textul:
„In metrou" de Sorin Olariu
Cand comentezi asigurate ca stii despre ce vorbesti. Proza de mai sus era o ironie, parafrazand stilul pe care Fowles l-a atacat la randul lui in celebrul roman \"Iubita locotenentului francez\" (da, ala de duzina in opinia ta).
Fowles face parte din curentul de scriitori postmodernisti, care au incercat alte forme de expresie. Este unul dintre cei mai proeminenti scriitori ai acestui curent si este de prisos sa spun ca este foarte tare. E suficient sa citesti (mai practica si sportul asta din cand in cand, lasa filmele) \"Turnul de abanos\" si \"Colectionarul\", in afara de romanul mai sus citat, ca sa intelegi ce vreau sa spun.
PS: Mai lasa tonul asta de chivuta din Matache negociind la un kil de cartofi, ca nu iti face onoare. Incearca macar sa dai impresia de obiectivitate. Textul e o ironie mascata la adresa unui stil, o mica gluma literara de care ar fi trebuit sa te prinzi.
Pe textul:
„Iubita locotenentului francez" de Cristian La secret
1. Cand m-am referit la limbajul de neanteles, necunoasterea originilor si la \"vechi\" cum spune opaque aici, m-am referit la acumularile culturale existente, nu numai la curentul precursor postmodernismului. Mi se pare stupid si limitativ sa discutam un curent in functie de un scurt moment in trecut. Istoria e o acumulare de fenomene interdependente.
2.E un limbaj de neanteles deoarece bagajul de cunostinte al \"omului recent\" vorba lui Patapievici este mai mult decat modest, prin comparatie cu stramosii lui.
3. Regret, nu inteleg legatura cu romantismul, acest curent fiind caracterizat de o groaza de conventii si rigori de forma (nici o legatura cu comentariul meu), pe care nu le voi enumera aici considerandu-le cunoscute. Confuzia nu este, se pare, a mea.
Pe textul:
„Introducere in postmodernism" de Bogdan Geana
- postmodernismul nu reprezinta un stil ci mai degraba o lipsa de stil
- in postmodernism nu exista alt principiu decat cel de a darama vechile \"forme\"
Cumva lipsa asta de stil eu o vad tipica cititorului de astazi, consumatorul care a inceput sa dicteze \"producatorului\" literar. Literatura a fost intotdeauna o preocupare elitista, dar acum indivizii cu o formatie si o educatie solida se regasesc din ce in ce mai greu, chiar si in aceasta \"elita\". Consecinta e aceasta lipsa de stil, acest mix cultural si o rupere de trecut (neexistand o cunoastere a originilor). Pur si simplu un astfel de limbaj a devenit de neanteles pentru majoritatea cititorilor. Cum spunea si John Fowles, peste noapte bietii umanisti s-au trezit ca sunt de prisos si sunt inlocuiti de un specialist in calculatoare.
Nu cred in verdicte extreme, umanistii vor mai juca rol in viitor, numai ca rolul lor se va modifica esential in materie de forma si limbaj, pana la urma aceasta fiind \"literatura\".
Eu unul resimt aceasta modificare de limbaj in mod neplacut, avand sentimentul unei banalizari a limbajului si ideii(in ciuda unor constructii pretentioase uneori), vazand cum dispare din in ce in mai mult DETALIUL SEMNIFICATIV care face diferenta intre o carte si un documentar TV.
PS: buna incercare, trimiterile la Roger Waters , joc PC SIM CITY (??) si filme hollywoodiene vrand poate sa coreleze noul context cultural. Personal eu nu cred ca asta e contextul \"cultural\"
Pe textul:
„Introducere in postmodernism" de Bogdan Geana
Poezie adanca, vers alb (macar are ritm spre deosebire de alte elucubratii locale). Suna interesant, e ca o teorema de fizica relativista. Stii trucul acela din matematica cu perioadele infinite dintre 2 puncte fixe cu o distanta definita intre ele. Timpul e cam acelasi lucru cred eu si prinsesi ideea. Mon cher, eu prefer un alt limbaj, dar tu il folosesti binisor pe acesta.
Pe textul:
„Eternitatea plus o zi" de zzz
- vers alb mai inteleg (rima cere migala si plasticitate, ambele lipsesc aici) dar in genere, poetii care scriu in vers alb au ritm. Aici vad un procedeu fortat de inserare de dialog cu efecte reusit comice.
- m-a frapat remarca ta cu trimiterile neputincioase, cand vad in textul tau (m-a amuzat copios marturisesc) trimiteri la Tarkovski (nume propriu cu majuscula, apropos)si termenul \"metastaza\" = Def: faza finala a cancerului. Cred ca alaturarea \"metastaza frapanta\" nu merita comentarii. Alte stangacii de expresie continua, dar deja m-am plictisit.
Concluzie: noroc cu prietenii binevoitori si toleranti care incurajeaza
Pe textul:
„(doar inorogii)" de alex bâcu
