Poezii

Ne plange natura, Cu lacrimi de sange, Ne plange, suspina, Iubirea divina. Ne plange-asfintitul, Si ceriul albastru, Ne plange, sopteste, Cu-amarul sihastru Ne plangem cu

Cui dai buzele-ți de miere? Și privirea de fecioară, De ce zâmbetul iți piere? Și mă minți a doua oară… Cui dai inima iubito? Și-amintirile cu noi Cui dai lacrimile calde, Și iubirea mea

Ce e viata de artist? Unii spun, că-i ‘cel drum trist, Ce prigoanele-au ajuns Din ce-i vechi pân’ cel patruns. Tristă-mi este veselia, Dar mai tristî mi-i iubirea Ce nu am a-mpărtăși, Nimeni

De-acol’, din mijloc de văpai ce ard, Unde e clipă, e infinit și-univers se naște, Pe-a hărții rațiune, rece-mi pare C-a mai trecut un ceas. Din râuri de foc și de pierzare, Din vecinicii ce

De ce nu simți la fel ca mine? Ce frumoasa e iubirea Nu te pierde-acum cu firea, Ci redă-ma ! Rupe o frantură de speranță Și coase rana mea din piept Nu fugi precum o hoața N-am sa mai