Ingerul meu orb
se plimba prin orasul cuvintelor
impiedecandu-se de secretele noastre
pana cand jocul nostru rostogolindu-se
l-a ucis...
si cuvintele au ramas nelocuite
goale
ca un mormant
un inger obosit
a venit intr-o seara
l-am lasat sa adoarma
intr-o mica camara
dimineata s-a dus
ca un vis de copil
lasand usa deschisa
din-nauntru afara
sa-l astept, sa ma rog
peste
