Poezie
Confuzie
1 min lectură·
Mediu
Confuzie
Gânduri confuze mă răscolesc
Simt gheara rutinei cum mă supune
Sunt doar o roată într-un mecanism
Care respiră trăiește și spune.
Stupidul banal năclăit ma`npresoară
Spun vorbe rostite de alții și doare
Cuvintele`s veșteji și moarte și goale
Neputincioase unelte de ceară.
Mă zbat și mă lupt și sufletu-mi rece
Greșeli îmi arată și căi ce n-au fost
Și umbra tristeții îsi caută rost
În soarele negru din clipa ce trece
Simt ieri o lumină ce astăzi e-n ceață
Trăiesc în ce-a fost, și mi-e frică de mâine
Și mă cufund în banal ca un câine
Turbat muribundă pribeagă paiață.
Și cad în noroiul de lacrimi ce toarnă
Doar vorbe rostite de alții și doare
Cuvintele`s veșteji și moarte și goale
Și praful așteaptă să tac să se-aștearnă
001422
0