Necunoscutei
Copil al fanteziilor târzii, te recunosc, deși nu exiști decât în imaginația mea ascunsă. Plutești atemporal într-un spațiu la care numai mintea mea are acces Și nu cunoști pe nimeni altcineva
Visez
Visez că ești, visez că e posibil Să te găsesc, un simplu vis Ce se topește-n aspra existență Cum iadul se topește`n paradis Ești tot ce-am vrut și n-am avut Și lăcrimez cu sufletul
Sunt singur
Adorm. Mă zbat într-o mare de rânjete. Înot într-un ocean de vorbe. Când le dau pe toate la o parte descopăr ceea ce mă sperie cel mai tare. Că sunt singur. Singur într-o mare de rânjete fără
Confuzie
Confuzie Gânduri confuze mă răscolesc Simt gheara rutinei cum mă supune Sunt doar o roată într-un mecanism Care respiră trăiește și spune. Stupidul banal năclăit ma`npresoară Spun vorbe
