Candva, ne-om aduce-aminte iar
de Speranta nascuta din cercuri de Lumina,
candva, ne-om aduce-aminte iar
sa plangem lung pe limba noastra,
caci, pe veci, moartea n-are vreun hotar
cand
Cand taci,atunci doar lacrima vorbeste
despre ce-ai trait in ziua asta,
si graiul omenesc,din plans,atunci traieste
toata saracia,nimicul si napasta...
In miezul durerii ma cobor si eu
De ce calci atatea frunze
si uzi noaptea cu ochii-ti de patimi?...
ci,doar glasul tau acum ma arde,
ce valuri de apa,ce valuri de lacrimi!...
Marea-albastra,rastignita prin mister,
E tarziu,e tarziu prin-aceste felinare,
e tarziu acest oftat prin ochii mei,
si totusi...,totusi mai plang sperantei,
cand vad ce-nseamna suta de lei...
Pe mica mea fereastra cad ploi,
Intr-o Lume condusa de nebuni,
noi n-am invatat nicicand a fi mai buni,
tara-i,azi,inundata-n suferinti
si moartea-i prea aproape de parinti...
Nu ne mai chinuiti
c-un vechi pachet de
Un destin ratacit,
isi bate joc mereu de mine,
eu sunt cel ce n-a trait
decat contemporan in suferinta si ramas cu bine...
Un destin ratacit,
ma crucifica in fiecare zi,
eu sunt cel
La tâmpla ta, mamă,
mă fac și lacrimi, și Pământ,
la tâmpla ta, mamă,
mă fac și tacere, și cuvânt...
La tâmpla ta, mamă,
eu sunt și ruină, și dor,
la tâmpla ta, mamă,
eu sunt și
Mai iarta-ne,Doamne,ca suntem neispraviti,
mai iarta-ne,Doamne,gandurile de peste zi,
mai lasa-ne sa traim langa parinti,
sa mai gasim inca si curajul de-a iubi !...
Mai spune-ne,Doamne,cu
Iubiti si ce nu se poate iubi,
si-mbratisati ce nu se poate-mbratisa,
asta-i puterea de-a trai,
asa fi-vom si noi frati !...
Si cei ce mor,
vor invia si ei candva,
ne vad lacrimand
CB