Vanitas vanitatum

Vanitas Aripi frânte între altare Cad sferic pe chipuri palide. În durerea ochilor închiși Sticla uitărilor scrâșnește Picuri translucizi de vină Pe colonadele îmbibate rubiniu. Ochilor născuți din ziduri mute Le răsar, renumărate, iubiri cirstalizate În peceți de glas fără zări. Vanitatum Omagul cutremură noiane În răsfirarea pleoapelor Încrustate sfărâmărilor nechemate. Alchmic, picură aripi mirosind a negru Peste ferecatele nemuriri nenăscute. Pânze de iubiri călăfaduiesc Răsaritul în petice de purpură uscată, Iar venetice zboruri își ciclează muriri În praful infinitului final.