Judecata
Life’s a bitch!!! ...numai cu cei care știu cam ce vor, dar nu știu cum să ceară? Sau și cu alții? E PREA TÂRZIU! E PREA TÂRZIU? E OARE PREA TÂRZIU? Cred că vine o vreme când poți să te
A doua Fundație
Plutesc în deșert mereu Mă ard ochii tăi... Fir de nisip, privirea se-ntoarce spre tine Răvășită. Și simt mirajul Ce-mi stoarce apele-ntr-o oază profană Cu elixir. Ah! Ce delir: Iau visele
Post-meridian
Sufletul tău cântă cu sex-appeal Și karma ta bea bere, Iar ochi urcă pe-un pistil Polenizând pietrele din cariere. În jurul meu nasc stânci Și țipă brazii a cădere. Oasele se
Baladă
Mocnesc sub pale de argint - aura de deasupra capului meu – Și-mi tremură frunzele sub adidași, Și stropii mă atacă în haită. Deodată niște pene îmi taie calea Și ochii îmi tresar în verde, Iar
Criticilor mei. Și nu numai
Eu nu voi fi existat! Va fi fost doar un cal care sărise în fântână să caute apa, și ceea ce voi numeați versuri vor fi fost doar potcoavele lui boncăluind pe solul tare. Poate că izvorul
Sache
Mă arcuiesc pe pas și încep să trag cerul spre ochi, dar mainile mă trag în hangarul fumegând cu zdrențe mulate pe jegosul tău sex-appeal. Și atunci îmi smulg nervul optic, îl fac elastic și
Răvaș. Târzior. Penelopei?
E seară, draga mea, dar nu se mai adună trubadurii sub fereastra ta - aceea ce dă în bibliotecă - și nu-ți mai cântă greierii cu mustățile-ncărcate de must, de absint, de gin sau de
Q.E.D.
Linia dreaptă mă complexează, Visez cronic la asimptote În care sinusul perorează Printre tangentele bigote. Pe trei axe trăiește Dumnezeu, Într-o dimensiune calculată (Nu-i dat să știe unui
Ars poetica
M-a lovit inspirația - cu dosul palmei - și m-am trezit din urlând.
Leac
Cand omul este obosit se intoarce in pantece. Acolo inchide ochii, strange mainile, aduce genunchii la gura, se incalzeste si reinvie a treia zi dupa Scripturi.
Vreme de betie
Luna se târa pe pământ ivindu-se în câte-o baltă Ca un expres patetic oprindu-se în fiecare haltă Capul ce se pleacă o vede clătinată - Trăsură lui Orfeu și balanță totdeodată. Printre paie
Tango Retoric
-Simte-te ca acasa! mi-a spus mutandu-si coasa in stanga -Simte-te ca acasa! si mi-a oferit un scaun in timp ce asteptam chiseaua. O priveam(\'Nu poate fi ea; e prea melancolica!\') asa cum
