Poezie

Ingerul din vis

1 min lectură·13 mai 2009

Mediu

Scârbit de nepăsarea egoului meu,

Mă-ntorc cu fața de la mine,

Și mă repudiez, pentru tot veacul care vine,

Din funcția de șef al sufletului tau.

Te-aș fi rugat să mă mai păsuiești un pic,

Să-mi lași iluzii, pentru înc-o noapte

Dar n-am citit în ochii tăi nimic,

Să-mi amăgească speranțele deșarte.

Ca un roman eu mă retrag pe scut,

Învingător, învins, cine mai știe oare,

Să te păstrez nu am știut ori n-am putut,

Și amintirea chipului tău doare.

Din trâmbița-i de aur, un heruvim căzut

Vestește timpul pentru deșteptare,

Să te păstrez, probabil nu aș fi putut

Căci alungat de soare, îngerul dispare.

Te-aș fi rugat să mă alinți tăcut

Să-mi ții in palmă sufletul ce doare,

Să te pastrez, acuma știu, n-aș fi putut,

Ești doar un vis, pierdut din nepăsare.

001.613

Cristi Spatacean. “Ingerul din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristi-spatacean/poezie/1836675/ingerul-din-vis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.