Cristi Mirea

Două steaguri făceau dragoste În vântul ce rece le lovea. Un balaur cu un ego amputat Se ascunde în umbră Și privește steagurile ce se sărută. Își amintește de ceea ce simțea Când, pe vremuri,

Aho, aho Copii și frați, Stați pe loc și cutezați. Fiți ca cei ce mint Și vă preschimbați În dihori. Fiți iar sare și piper, Să vă dizolvați în eter. Gâdilați lumina albă Ce mârșavă se

Te scufundai tot mai mult În cada cu petale roșii Și te îmbătai cu miresme de roze. Înotai în flori superbe și aromate Și te înecai în buchete asortate. Mireasma lor aerul îți furau Și încet în

Nu am spart nuci de ani de zile Și nici nuiele nu am mai împletit De când am văzut stele Ce din ceruri s-au desprins. Bucăți de lumină am colecționat Și în cutiuțe negre le-am

Ieri a fost azi Și mâine e acum. Betonul era praf Și țigara era scrum Luminile mureau Și becuri explodau Când ploaia nor era Și pana doar un ou.

Despre nemurire vorbeam. Despre stele: multe și mărunte. Despre lacrimi. Am făcut și planuri. Am văzut cum s-au spulberat. Despre oameni visam. Despre ceea ce nu facem. Despre lucruri

Privea apa cristalină, Asculta zumzetul ei atingând pietrele. Urmări dâra de sânge Cum lua un curs haotic, Învârtită și diluată de vârtejuri. Dâra roșie se răspândea, Iar ea privea: Cum pulsa

Ne plimbam. Cică era vară (dar eu nu cred) Treceam printre pietre funerare. Era plăcut și liniștit Printre morți și marmură. Citeam nume de pe cruci Și râdeam cu lacrimi, Știind că acolo ne

Am înghițit o piatră, Și alta după ea, Pentru a îndeletnici stomacul Ce cu un ulcer se distra. Am înghițit o piatră Să umplu cu ceva Golul ce stomacul Prin contracții să-l prindă

Þi-ai dat jos pelerina Și ai stat în ploaie Așa cum faci tu de obicei. Ai început să sari prin bălți Și fredonai aceleași cuvinte Care de obicei le urai. Te-ai oprit și la mine ai privit. Gata

Poți fugi în noapte Pentru a te ascunde de șoapte. Te voi găsi mereu Datorită mirosului negru Care-ți părăsește sufletul Ce arde în focul crematoriului. Impulsivă din facere, Dar timidă și

Frânturi de fericire și exaltări episodice se revarsă asupra ecuației de plăcere și teamă. Un fir de speranță prelingându-se printre pietre ascuțite, sângerând și urlând. Sclav al

Pregătește-te Pentru o nouă senzație, O senzație de plutire Care te va duce spre râuri de purpură, Garduri cu sârmă ghimpată Și dragoste curată Cu lame de bărbierit

Pregătește-te pentru funeraliile Părinților ideii care s-a născut În mintea ta cea drogată De mizeria banalului Care te-a infestat. Pregătește-te pentru funeraliile Fraților și surorilor

Mă vei urî, Când lipsit de prejudecăți Mă voi dezbrăca de măști Și voi spune lucrurilor pe nume. Mă vei urî, Când pentru întâia oară Voi fi eu însumi Și voi ucide imaginea mea

Uită că exiști. Uită că faci parte din această lume. Uită că trebuie să dai socoteală celorlalți. Uită că viața nu e așa cum ai vrea. Amintește-ți atingerea care în somn te