Poezie
Fabula
Ironia sortii
1 min lectură·
Mediu
Ca sa poata sa-si hraneasca
Copiii cu hrana buna
Spre sfarsitul unei zi
Vanatorul se gandi
Ca sa faca o capcana
Colea jos in vagauna
Si sapa o groapa mare
Iar ca nada puse sare
Insa o oaie mai balaie
Fugarita de-o potaie
Si un tap cu barba sura
Au cazut in curmatura
Un taran ce hoinarea
Singur ca o cucuvea
A cazut si el captiv
In capcana...de naiv
Lupul ce-l infometat
Luand urma de vanat
Cu o singura miscare
Se-arunca in groapa mare
Panica si-ndurerare
Se isca in graba mare
Si-ncepura a tipa
Fiecare-n limba sa
Nici un \\\"me\\\" si nici un \\\"be\\\"
Domnul Lup stie ce face
Carnea de taran nu-i place
Sa traim cu totii-npace.
001724
0