Poezie
Dincolo
1 min lectură·
Mediu
Acolo iubeam suplicii... Fumigene
cenusii exclamau napaste prin pori batrini
si reci; meleaguri de granit sapat in pometi
descarnati implorau sudori freatice. De pretutindenea
se abatea o ploaie sarata – duplicatul parcursului
analfabet.
Si dincolo... dincolo ardea soarele, dormeau suspinele...
De partea cealalta a usii. Prin geamul inspicat,
scrijelind vene nepopulate.
Nu plinge drama! Vom fi si noi... dincolo.
002.736
0