Poezie

nectar

1 min lectură·25 aprilie 2002

Mediu

Nectar

Vorbeam cu pietrele,

care imi transferau o parte din negativa lor entalpie,

necesara pastrarii unui ritm pulmonar constant,

ma jucam cu norii,

imbibati de proprii aburi laptosi

din atmosfera usor scandinava,

trimiteam e-mail-uri trunchiurilor de copaci,

ale caror inele de o concentricitate fara abateri

se ascundeau indiscretiei exterioare,

dadeam pase cu bolta cereasca,

\\ineam de mina Tropicul Racului,

adormeam atirnat in cuierul selenar,

mustind intr-o entelehie fara comparatie.

Si zilele treceau,

influentate vizibil de o gratitudine nefireasca,

confundindu-se intre ele;

de fapt era una si aceeasi,

o fantastica zi pentru a te naste, a creste

si a trai fara nici un plan prestabilit,

intr-o gradina a Edenului contemporana

cu spiritul intregind nivelul senzorial

al unui ego nonplatonic.

Nu exista vreun happy-end,

sau vreun sfirsit mai putin fericit;

de fapt nimic nu poate exista in continuare,

decit o imaginatie care sa capaciteze moralul,

care la rindul lui sa puna pe roti masinaria umana;

si nu mai adaug nimic intr-o clipa de profunda

curatenie sufleteasca.

002.090

cristi. “nectar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristi-0001879/poezie/17905/nectar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.