elizeu

Elizeu

Concentratia de riscuri se marea vazind cu ochii,
sania singuratatii se-mpotmolea fara luci,
pe cont propriu cautam de lumina sa m-apropii,
dar faclia-calauza nu te lasa s-o apuci.

Pe un cimp bogat in mine cautam cu deferenta
un indiciu viu, palpabil, o-nvalmasita sarada,
n-avea insa programul, cea mai mica chintesenta,
cum ai sta-n mijlocul strazii, pungi cu aur sa iti cada.

Felurite stigmatisme se preumbla pe sub gene,
candelabre corpolente o poteca strajuiesc,
sa ma pitul de gorgone ce cauta sa ma-nsemne,
nu prea ma simt costumat pentru un gest vitejesc.

Joc 3D sau realitate, holograma sau fiinta,
un organic aluat ma disputa-n cod binar,
zdrelesc capul de pereti, ma afund in neputinta,
caut acul nu-n caruta, in finul de pe-un hectar.

Sa-mi pastrez gindirea clara, bine ca nu sint capcane,
atitudine-elocventa pentru-un vesnic renegat,
inodor pina acum, gazu-ncepe sa emane,
sulfuroasa tevatura, fantezia s-a crispat.

Mai lipsesc niste fantome, la index – entelehie,
e curentul sanatos ce ma-ndeamna bivalent,
labirintul falansteric mitoman pare sa fie,
reduceri, bonificatii nu sint pentru un student.

Vibratii incercanate amutesc la unison,
las in urma pietricele pin’ la un indicator:
,
„butade imi mai lipseau”, ma trezesc c-un glas sonor.

Dac-as fi stiut atuncea ca nu sint in fundatura,
ca lumina e deasupra, ca mai trebe si deschise
ale fante vizuale, ar fi fost alta turnura,
din pacate pentru unii, ’geaba au cap fara fise...