am ajuns sa nu mai am nevoie de ceasuri:
pot sa-mi exprim timpul
in functie de definitia momentana a existentei...
traiesc in \"esti ceea ce cred altii ca esti\",
si mi se pare ca timpul sta pe
pungi cu venin
ingropate in mine,
se sparg ca sticlele cu vin
uitate-n beci,
incerc sa ma imbat cu vorbe
si ma inec cu lacrimi
vazand ca raman lucid...
mi se pare ca sunt ametit
pentru ca
ati epuizat toate epocile de aur,
ati ajuns pe cel mai inalt munte...
nu exista decat un singur loc
in care sa mergeti:
cel in care ne intoarcem.
stati si priviti neputinciosi
cum se sparg
nu scriu pentru ca vreau sa fac un pas in fata,
atunci cand toti ceilalti raman pe loc,
nici nu incerc sa demonstrez
ca unu plus unu e diferit de doi,
ceea ce fac este doar sa ma
azi am trecut inc-un esec
intr-o lista si asa prea lunga
dar am pastrat o parte din tine
nu-ti spun care,ca si asa n-o sa observi diferenta...
ciudat e ca observ pe mine
simptomele alunecarii
nu mai conteaza cum arati
pana si oglinda te minte
chiar ea...
element neutru intre doua lumi conjugate
care demonstreaza ca nu poate fi atinsa
niciodata calea de mijloc,
fara sa-ti lasi trupul
