Poezii

Când ploaia se mișună-n mii de secunde Și norii mă mint că lumina s-a stins, Potoape de mine îneacă realul, Iar fluviul de euri se varsă-n abis. Am mâinile pline de sânge de vise Ce stau, fără

Mi-e sete de zilele noastre cernute Pe lespezi de nimfe, cu fetuși de lut, Cu zâmbete mute-n amiezi fără nume, Cu tine și ziua. Și lumea. Ș-atât. Monica te ține de mână. Tăcută, Își