Crisan Daniel

Mă bucur că te-a amuzat această parte a prologului, fiind-că acesta era și efectul pe care îl doream. Mai departe vei vedea, care a fost de fapt intenția mea. Și dacă îmi vei face onoarea să citești tot, vei observa că această istorie este în continuă schimbare, și că de la un capitol la altul, se schimbă stilul de abordare și cel de a scrie, astfel încât la sfârșit vei avea impresia că ai citit o lucrare scrisaă de 13 autori diferiți, cu diferite stiluiri de abordare a unei teme. Chiar structura cărții, suferă schimbări complecte de abordare, și ceea ce începe ca o glumă, ca o comedie, ca o scriere de proastă calitate, se va termina în cu totul alți termeni și va căpăta o cu totul alăt formă. Iar această comedie banală, la sfârșit te va umple de groază, căci te asigur că încă nu ai citit ceva mai sângeros ca acest roman. De aici și șocul cititorul, care obișnuit cu prologul umoristic, va lua contact în Interfață cu descrierea făcut de un cărturar din vechime, dar care a trăit la ceva vreme de la aceste evenimente, ca apoi să intre direct într-un mediu total sângeros și ostil. Cât despre limbaj de lemn... nu te înțeleg!!! Cât despre exprezidențial... intelectul meu nu a evoluat atât de mult, încât să înțeleagă acest termen altfel decât definit în formă clasică de dicționar. Cât despre faptul că sunt la început... nu ai de unde să știi asta. De scris scriu de când mă știu, și am o grămadă de manuscrise pe care le-am conceput încă de mic. Iar de când am terminat primul roman, a curs destulă apă pe Bega... (de altfel va ieși pe piață în circa 3 săptămâni). Să luăm apoi chestia cu \"Camere ascunse în iad\": îmi pare rău, dar nu înțeleg unde bați. Și ca o încheiere la cele spuse: citește \"Criticilor mei\" de... ghici cine! Și vei înțelege că în nici un caz nu ești în măsură să dai astfel de sfaturi atâta vreme cât ai citit printre rânduri.
Cu speranța că acest mesaj nu ți-a provocat mâhnire, și rugându-te să înțelegi, că mi-am apărat și îmi voi apăra oricând cu aceiași violență creațiile, (dacă criticile mi se par deplasate și neargumentate detaliat), îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să citești ceva scris de mine, și aștept în continuare comentarii legate de textele mele.

Atentie: mai ales pentru Andreescu Costel: prin textul de mai sus, respectiv Războaiele Iadului 5, am încercat sa ii dau cititorului impresia ca citeste un cronicar din vechime. De aceea am folosit artificii gramaticale si chiar de fond, pentru a ma apropia cat mai mult de felul de a scrie al vechilor cronicari romani, fara a exagera insa, pentru ca cititorul sa inteleaga despre ce este vorba. De aceea acest text trebuie luat ca atare, iar rpetarile nu sunt fara rost, ci menite sa intareasca anumite pareri si concluzii, asa cum facea Miron Costin sau Grigore Ureche. Oricum mersi pentru mesaj.

Critica este arma indreptarii!