Plouă...
ce vagabondaj!
sufletul meu și-a băgat mâinile
până la cot
în buzunare...
vorbește fără să-i pese cu cine,
fără să dea binețe,
citește ziare ieftine,
mănâncă chipsuri,bea suc la
Tu,ai răzgândit cocorii
spunându-le s-o lase mai încet cu plecatul
cât timp e încă primăvară,iar
tu,ai făcut să fie primăvară mereu.
Tu,ai tras ceasul de-o limbă și
tu,de cealaltă,
atunci
În clepsidra mea
n-alunecă nisip,ci
se scurg fluturi...
nu poți s-o întorci
ar fi degeaba...
nu curge invers...
de fapt,
nici timpul n-o face,
e-o păcăleală,
e-un adevăr mincinos,
o monedă
casa mea
are geamurile prea la stradă...
prea bate ploaia,
prea-i decolorează soarele perdelele...
a trecut un adolescent,
s-a privit în sticla stropită
de mașinile care trec mult prea
Nu tăcerile dor,
ci vorbele mute- revolver ruginit
pregătit să te împuște în ceafă...
Vreau înapoi
la focul acela aprins de cremene,
dinozauri să-mi toarcă leneș în poală,
să-mi cioplesc
Am tras de-o lacrimă
ca de colțul
unui cearceaf mototolit
după o noapte bogată-n coșmaruri...
A trebuit s-o pun deoparte
pentru zile negre...
(pentru nopți albe
am deja \"rezerve\"
dacă m-aș putea dezbrăca de cuvinte,
aș fi...tu
aș fi tăcere și albastru,
incandescență și pace...
aș fi tărâm fericit fără urme de elefanți,
dar nu pot...
am bătătorite cărări și valuri
Nu se plimbă,nu ne plimbă,
nu plimbă pe nimeni...
cotropește,
topește,
ridică-fremătătoare coride
băltind a sacrificiu,
ne-alunecă-n sânge
zale zornăitoare în urechi de înger,
clei de
Ai putea să-mi mai scrii din când în când,
cu aripi de înger,
la lumina lumânării ce miroase-a DINCOLO...
Ai putea să mă cerți mai des,
am uitat să mai număr...
Ajută-mă!numără-mi pașii
Unii-L caută
în pufuleții cu surprize...
și chiar ÎL găsesc,
alții-n false săruturi
și nu-L găsesc NICIODATÃ...
Unii-L caută doar
de ziua LUI,
crezând că-și așteaptă
cu nerăbdare
CC