cris

Te zbor cu trupul nebune zari aprinse o altfel de iubire la margini de fiinta fior albastru recreem legi sacre uitate-n templu pagan Iubite, ne cheama Cerul inapoi zei rataciti sa

cai cautande prin rugi necrestine in falduri de cer ma pierd infinito-dimensional in dincolo demiurgic respirand nesecunde cuprind nimicul Lumina tacuta

ma-nfior , iubite, cand ma cuprinzi lumina o sorb trupului tau gol te vad rastignit de cer in voluptosul dans de stele neagra iti strabat abisul fara glas iti cant tacerea

sarut nevazutul din privirile tale femeie copil cu pieptul inundat de albastru ma pierd in tine iubire de mister se contopesc cerurile in lipsa de intuneric noi suntem zei.

Pe treptele tacerii mele urci tu. Iti voi deschide acum portile templului meu impodobit cu taceri sculptate in adevaruri. Iti simt pasii ce cer gazduire o clipa. Iti daruiesc iubire, zeul meu, pt ca