Poezie
Glasul celei care strigă în pustiu
1 min lectură·
Mediu
În praful roșu din Medjugorje mi-am clătit pașii
din înalte constelații de stele
mai sus de Calea Lactee
ai venit să ne salvezi Femeie
și Mamă
știai că lumea e în comă
zace în dejecții și în propria-i vomă
așteaptă resuscitată
ești indicator de cale dreaptă
părăsiți autostrada ce duce la Marea Moartă
mergeți pe cărare spre Soare
celor ce aveți urechi dar nu auziți
cu cai verzi pereți-s zugrăviți
001352
0
