Pleoapele s-au închis.
Am ajuns undeva departe. Undeva unde soarele tremură ca o bășică sângerie, unde întreg cerul este o rană, iar pământul o spinare albă de om... Undeva, la răscrucea tuturor
E frig. Stau întinsă pe spate, pe pământul rece. Ochii mi-au înțepenit deschiși către cerul înroșit de iarnă. Ciudat... parcă aș fi existat aici dintotdeauna, dinainte de Timp, crescută din țărâna
*
„Pumnul e strâns închis. Îmi ridic brațul în dreptul ochilor, și îl răsucesc ușor, întâi spre stânga, apoi spre dreapta. Venele albastre și groase abia se văd. Falangele încordate se destind
*
„Ce idee tâmpită mi-au fătat creierii...” Creionul îi alunecă ușor dintre degete, fără a-l simți măcar. Stă de mai bine de jumătate de oră așezată la biroul îngust din lemn de fag, scrijelit
C