Crăița Șerbănescu

Afară-ncepe noaptea iar Pământul cel rotund Și leneș se învârte. Mii de copii Ai soarelui răsare Apar pe cer Cu mantii fermecate Lăsând din ele ca să zboare Mii de steluțe

Intinde palmele Şi ia acest strop de suflet. Priveşte prin el Ca printr-un glob de sticlă Si-ai sa ma vezi Asa cum sunt cu-adevarat. Un ghemotoc de Sentimente, ganduri, vise,