Crăciunaș Silviu

Vioi, in armonie versul si mesajul. O nota de amaraciune ce in final devine parca o intreaga catastrofa.

Ma declar limitat. Nu am inteles ultimul vers, dar o fi stiind el ceva, autorul. Simbolistica este deasupra ciresului in mod cert.

De prea mare intindere, exista contraziceri in mesaj. Probleme in versificatie (masura, de exemplu aici mai pregnant: Nu te roși și n-aduce trecutul/Nu mă închin ca toți ceilalți la cultul. Fortarea textului cu consecinte neplacute in muzicalitate:...mai bună-o boală. Un final fortat care ar putea lipsi. Ideea de dragoste puternica zadarnicita cu brio in strofa,
Regrete?! Nu e timp pentru regrete;
Am mult prea multe drame la activ
Și de le-aș duce-n cuget ca pe pietre
Invidios l-aș face pe Sisif.
in care Sisif nu prea are ce cauta, nu piterele erau problema sa.

Un retro pasional ce pare incătușat in certitudini, sau, poate, incertitudini? Amărăciune, dar și crez. Am citit cu mare plăcere și aș adăuda:
ele poemele
din umbra trecutului
renasc speranţa glăsuirii
în ritmul silabei

hrănesc cu nepăsare
scurgeri de vreme
din jugulara timpului