CICozmina Ilie-Preotescu
Verificat@cozmina-ilie-preotescu
Brasov
Nascuta in Onesti, absolventa a Facultatii de Litere din cadrul Unviersitatii Transilvania din Brasov. Masterat pe Literatura si Comunicare din cadrul aceleiasi facultati. Debut literar in Antologia tinerilor prozatori brasoveni, "JUNII '03". Lecturi la Maratonul de Proza din Brasov, 2004, colaborari la revista literara on-line "Tiuk".
Cronologie
Un poem despre desacralizarea iubirii, despre tot ce-nseamnă golul din ea. Aproape că poți trăi fizic ruperea, marginile umede ale unui mormânt proaspăt săpat. Totul e ca o adâncire într-un suflet-mormânt.
Iubiți ce se caută printre lei… ce nu-și mai pot căuta decât instinctele. Termenul „psalmi” vine izbind și contrastând cu întreaga strofă. Și poate că e bine așa, te trimite oarecum înapoi la primul vers, la ideea de moarte, mormânt-viu.
Camerele circulare cu flori mă duc cu gândul la sinistrele coroane de flori mortuare, dar și la încolăcirea unei minți zdruncinate în jurul a ceva gol, fără culoare.
Inima poemului: „port sufletul într-o pungă ruptă pe o stradă asfaltată…” De abia aici afli cheia întregului puzzle. Abia de aici poți reconstrui întregul poem.
Trei imagini foarte puternice rămân în minte: patul nupțial desenat cu graffiti, îmbrățișarea răstignită în perfuzii itinerante (deși „itinerante” îmi sună aici puțin forțat) și sufletul purtat într-o pungă pe strada asfaltată.
Culmea e că, inconștient ai făcut-o sunt convinsă, ai structurat poemul tocmai în 2 strofe, perfect separate una de alta. Dacă înțelegi ce vreau să sugerez…:)
Iubiți ce se caută printre lei… ce nu-și mai pot căuta decât instinctele. Termenul „psalmi” vine izbind și contrastând cu întreaga strofă. Și poate că e bine așa, te trimite oarecum înapoi la primul vers, la ideea de moarte, mormânt-viu.
Camerele circulare cu flori mă duc cu gândul la sinistrele coroane de flori mortuare, dar și la încolăcirea unei minți zdruncinate în jurul a ceva gol, fără culoare.
Inima poemului: „port sufletul într-o pungă ruptă pe o stradă asfaltată…” De abia aici afli cheia întregului puzzle. Abia de aici poți reconstrui întregul poem.
Trei imagini foarte puternice rămân în minte: patul nupțial desenat cu graffiti, îmbrățișarea răstignită în perfuzii itinerante (deși „itinerante” îmi sună aici puțin forțat) și sufletul purtat într-o pungă pe strada asfaltată.
Culmea e că, inconștient ai făcut-o sunt convinsă, ai structurat poemul tocmai în 2 strofe, perfect separate una de alta. Dacă înțelegi ce vreau să sugerez…:)
Pe textul:
„Autodevorare" de Negru Vladimir
0 suflu
Context