costila savin

si am tot vazut asa in tara mea in limba mea cotropit fiid mereu mai mult decat cateva prosti.de aia m-am stapanit pe huliganismul meu verbial, si-mi este capul plecat de rusine lepadandu-mi religia neclintita de altfel oficial.aiurea mi-am ratacit si credinta, ramanand in piciore gol si searbad ca un poet.de aceea libertatea
e sabia lui ahile soimanul cel iute de picior, iar cuvintele de multe ori sunt bolovanul sfaramitor al bravului barbat tidid diomede.

departe si aproape de departe prin vedere
de aprope prin auz plopul cu frunza moale glasuieste el, moale glasuieste el
ca si esenta-i. numai focul este indiferent la esenta ce-i mocneste sub limba, fie fag fie carpen si hai daca zici tu draga daniel, fie plop.nu cu forta ci cu iubire arde el, focul purificator.nu-i este scris pentru ca fu dat inaintea scrisului si nimeni nu a facut parada de talentul lui mistuitor. la un fel cu soarele si laun fel cu luna, in putinatatea lui scantaietore se intinde peste si largeste peste iubirea din inimile duiose.