SCRIIND MI-AU CRESCUT ARIPILE
Versurile despre labirint sunt pline de capcane scriu și mă îndepărtez (de margine) scriu și mă apropii (de centru) în urma mea zăngănesc semnele de punctuație ale aripilor
Cântec de toamnă
Cu vioara toamnei vântul ne încântă sfâșiind din noapte stâncă după stâncă Fără aer gura caută cuvinte și se-aude clipa răscolind morminte Ochii sunt uscați nu mai văd nimic de pe cruce mâna abia o
Masca deznădejdii
Anna Frank nu-i colivie Anna Frank e porumbel fir-ar deznădejdea mie și doar drumul către el Anna Frank e porumbel Anna Frank pare izvor trupu-i uneori mișel de lene toate îl dor Anna Frank pare
Lancea din rastel e mută
Don Quijote e pensionar însă nu și morile de vânt căci iluzia n-are hotar nici în cer nici pe pământ Unde-s morile de vânt unde-i sulița dar scutul se-aud nopțile gemând soarele-i vai
Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă n-are cine să mai tacă Pe câmpia românească n-are cine să vorbească Au au au ce vreme-amară au fugit munții din țară Că nu-i munte ci câmpie ceea ce nu-mi place mie Că nu-i
Tăcere-n doi
Ce poezie frumoasă ești iubito cum te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la țară Cum ți-aș învăța pe dinafară doar părul și gâtul și buricul încotro e-această
Ultima citație
Dragă Kitty aș vrea să-i scriu prin intermediul tău Annei Frank se poate căci lumea m-a exilat și pe mine cu tot cu poezie din fericire iar singurătatea care ne-a înfiat are grijă de noi ca de niște
Rugă 99-00-01
Căci singur ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt n-am fost niciodată dar singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie Doamne și astăzi dar nu mă du în ispita singurătății
Test de poezie
Prea sus pământul prea jos e cerul stele de-a rândul măsoară misterul Costel Zăgan, Epigrame disponibile
Vise cât glonțul patriei
Dragă Kitty dacă și Dumnezeu a fost găsit rănit după ultimul raid al aviației atunci ce rost ar mai avea pacea pentru care a și fost cândva declanșat războiul adică noi nici nu suntem pe front ci
Mi-e dor de Anna Frank
Și-atunci mi-am zis ia să mai urc câteva trepte poate-o găsesc jucându-se cu niște cărți jucăriile ei preferate dragă Kitty aveai dreptate condiția umană a luat-o razna și nici n-ai cui să i te
Paradisul aparențelor
Ce poftă am să fiu nemuritor Doamne nu-s decât doar trist și viața-mi strigă hai dă-i zor dar n-am ce face și exist Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că
Versuri antiaeriene
Culcat cerul și-a întors toate gurile de foc spre întunericul care te-a propulsat visătorule mai ai o șansă la o mie și una de nopți Costel Zăgan, Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, 2005
