Poezii

Sunt operat… S-a lucrat in sufletul meu Si in noroi mi-a fost aruncata inima Trezind gandacii m-a muscat vipera, Iar apoi am simtit un miros de deseu… Dar am sperat Ca nu eu m-am transformat in

Ars…atat de ars in interior, Nici un diluviu nu ma alina, Darnicul cer imi trimite un nor, Dar amaraciunea e prea plina. Singur…atat de singur pasesc, Nici macar umbra nu ma mai vrea, Calc pe

Cand o tija otravita imi strapunge mintea, Cand un semn e suficient sa ma imbarc Pe-o corabie parasita, inseland elita… Strig stupid la Dumnezeu si delirez banal… Cand o raza de lumina ma

Cand imi ating buzele de carnea ei bantuita, Cand strig in cerul gurii ei…in octave circulare Si apoi ma odihnesc, gustand din smoala manjita pe arcuri gotice… Plutesc pe marginile unei voluptati

O necunsocuta-apare, Chinuind firava-mi fiinta, Nu intreaba, nu dispare Si ajung la neputinta. Ce frumos ma cucereste, Si ce crud ma-ndeparteaza, Nici de ochi nu se fereste, Ca-ntr-un vis ma

O usa se deschide incet, Timpul trece in culori rotunde, Astept, ma uit si-aud un bocet, Nici o umbra nu patrunde. Lumina palpaie jenata, Nici o fiinta nu mai misca, Viata trebuie

Oare unde sunt in cercul lumii, Cand straini m-ataca cu privirea, Iar eu tanjesc la ajutorul lunii Sa-mi arate ea iesirea… Nu simt ca ziua imi mai e de vreun folos, E ca o piatra ce de gat s-a