singuratatea

Singuratatea e un sentiment ciudat, Un gol in suflet care roade neincetat In minte i-ti creaza sentimente zbuciumate, Facand din tine un visitor in noapte. Sint strins in mijlocul unor idei neconcepute, Am miinile legate de parca sunt cusute O elegie a noptiilor cu luna stralucind pe cer Strabate al meu gand ce-I cufundat intr-un mister. Ce pot face acum cand singuratatea ma inconjoara, Iubirea dintre noi a existat acum odinioara Acum ea sa prabusit si in urma a lasat durere Ranind o inima ce plange de acum in tacere In mintea mea matura de cuvinte demne, Straluce o lumina orbitoare ce da semne Ar vrea ca din oceanul plin de ape o salvare, Din valsul noriilor ce ploaie risipesc sa apara soare M-am incrispat pe sufletul meu sincer, Caci am iubit o fata cu chipul ca de inger Ea reflecta lumina zilei ce o traiam Dar soarta a facut sa pierd tot ce aveam Nesansa ce o detest m-a zdruncinat profound, Si amintirea a lovito in al meu gand Nimic din tot cea fost n-o sa renasca iar, Se va topi in suferinta si amar. coserea dorinel