Ce dor îmi este...
Să-mi scrii din nou pe suflet o poveste,
De-ai știi bunicule ce dor imi este
De-aș putea și doar ca amintire,
De pretutindeni, din frânturi
Am fi nedespărțiți
Se va chema Iubire
La marginea nesfârșitului,
Acolo unde câteodată două singurătăți se întâlnesc,
Am să te aștept.
Voi aprinde o candelă de veghe,
Și se va chema Soare;
Voi număra
Cineva?
Îngeri cu aripi șifonate,
Flori murdare prin sicrie aruncate,
Vieți: frânturi pe piatră adunate,
Iubiri, dezamăgiri, poate trăiri, toate zdruncinate
Amintiri, lacrimi, simțiri,
Să te privesc?
Nu pot să te privesc,
Mi-e frică, s-ar putea să te rănesc.
Mi-e teamă să-ți vorbesc,
Mii de gânduri pe buze îmi gonesc.
S-ar putea să-ți șoptesc,
Nu pot, mi-e teamă, te
Nimic
Plouă rece și pierdut,
Vorbește doar tăcerea mut.
Umbre risipite pe stradă,
Se-neacă amintiri in cadă.
Dintre atâtea vise,
Răsare speranța,
Perfectă și completă...ca un nimic.
Delir
Un cadavru de suflete,
Pe apă plutește ușor
Apusul sângeriu se reflectă
În visele de-a pururi râncezite.
În albastrul cerului,
Pierduți îngerii se-neacă,
Roșiatice depărtări
Înger al nimănui
Cât de frumos apui
Tu, înger al nimănui,
Cu aripile-ți frânte
Doar colbul mai ridici de pe morminte.
Acum începi să mori,
Să disperi și să plângi,
Să fugi, să ceri,
Mă simt al nimănui
Mă simt pustiu și rece
Cum doar timpul prin nesfârșit mai trece
Și mă simt al nimănui.
M-ai lăsat doar un nume,
Departe și ascuns de lume,
Zgâriat și șters pe un
Cine sunt?
Sunt o tristă umbră
Ce-n întuneric strălucește,
Sunt lacrima de adio
A unui suflet pierdut,
Sunt speranța
Ce-noată în lacul dezamăgirii,
Sunt strigătul de durere
Al unui om
Flori de mai
Flori de mai
Rupte din Rai,
Flori de mai
Doar sânge și mucegai.
Flori de mai
Sub cadavre putrezite,
Flori de mai
Sub vise râncezite.
Plouă si plouă iar,
Picături reci
Flori de mai
Flori de mai
Rupte din Rai,
Flori de mai
Doar sânge și mucegai.
Flori de mai
Sub cadavre putrezite,
Flori de mai
Sub vise râncezite.
Plouă si plouă iar,
Picături reci
CB