Poezie
Nicicând
1 min lectură·
Mediu
Nicicând
Se face frig
și-i lună plină.
Amar mi-a fost de sufletul tău rece
atât de negru...
trăiesc și retrăiesc,
tot întuneric.
Și chipul tău mai palid
mai înnegurat.
M-arunc, mă rup
m-opresc și iar m-arunc.
În luna plină-stearpă.
Nesperat.
Nicicând.
Cornelliu
8 septembrie 1999, Constanța
002.502
0