Poezie
Șoapte
1 min lectură·
Mediu
Vida, vida, vida.
Șiraguri de secunde stoarse sălbatic
din roșul viu până-n albul decolorat
în gri
de la prima până la ultima roată
Fortuna Labilis.
Nu se poate evita negrul. Atunci
plângi.
Și restul? Prea mult zgomot
pentru nimic. Prea multă culoare
pentru sfârșit.
Scurt, ciobit și gratis:
extazul. Atunci râzi.
Din tine țâșnesc enumerate
mușuroaie de cuvinte
tatuate de la unu până la șaizeci.
Efemer: vântul blond decoltat
în pieptul tău bântuit de fluturi
și cregi. Atunci crești.
Loterie de ferestre și pereți.
Prea multe fălci și foame de tot.
Sare și lămâie cu gust de oțet
din roșu-n cireși până-n vinul înnegrit
în bodegi. Zâmbești. Să trăiești!
002209
0