Poezie
Teatru de păpuși
1 min lectură·
Mediu
Ne naștem prea mulți - deodată -
păpușari între brațe invizibile
atârnate din cer ca într-un balansoar
de clepsidre
alteori păpuși de lut
ne luăm avânt pe vârf - nu cumva-
să rănim călcâiul lăsat să dospească
fluturi aromați în stomac
apoi cuminți învățam să pășim
unul lângă altul respirând prin ochi
tăcerea plăcerilor aruncate-n grabă la gunoi
universul nu-i perfect
mâine va fi ieri timpu-i măsurat între noi
cu o bătaie de ceas
prea puțin timp să strângi în suflet
amuleta unui bun rămas
viața-i frumoasă când merg pe jos
codrii râd și munții se înmulțesc în coastele
noastre
am smuls morile de vânt mă trânteau
la pământ
uneori păpușar
uneori păpușă de lut
002360
0