Cornelia Georgescu

*73. Povestea Liei. Pe puntea principală fu întâmpinat de robotul Robby, care era acolo: - Bună seara, Lucian. - De ce mă saluţi, Robby? Nu-i pentru prima oară că ne vedem în seara asta. -

31. GOGYOHKA unicorn înaripat pornind în zbor spre tărâmul fanteziei plin de nestematele dorului 32. GOGYOHKA în inima Universului motorul stelar atomi de hidrogen fuzionând la

*71. 29 februarie, ziua în plus a anului 2092. Pentru Lia, faptul că nu-l mai vedea pe Lucian era destul de dificil de suportat. Se obişnuise cu prezenţa lui zilnică şi îi simţea lipsa mai acut ca

*74. „Urmărind” comandantul. Privind spre ecranul computerului, îl văzură pe Lucian ridicându-se de pe treptele navei, fiindcă terminase de băut toată cafeaua, cât şi toate ţigările de fumat; nu

Capitolul 19. Als nu mai aşteptă o a doua aprobare, sau ca Rena să se răzgândească. De cum Syrinx dezactivă scutul protector, ieşi, fără a se îndepărta prea mult şi trase de firele de iarbă. Nu

*77. Singurătate... Se îndreptă spre uşa rezervei sale, însă nu încercă s-o deschidă, ştiind sigur că nu va reuşi. - Robby, Felix, tot nu mi-aţi deschis uşa? Nu încă? Nu mi-aţi deschis-o până

*73. Reconcilierea. Pe la ora 04.00, căţelul adormi, însă nici stăpânul său şi nici cei ce-i făcuseră acest cadou, nu-i urmară exemplul, dec,i nu se retraseră, pentru a se odihni, iar spre bucuria

Capitolul 9. *** - Als, trebuie să coborâm, n-avem încotro. De altfel, „Hope” va fi protejată de scutul protector format din câmpul electromagnetic de forţe, deci vom fi în siguranţă, la

*74. „Te iubesc!”. Iar Lia rămase împreună cu Lucian, pe suprafaţa albă a planetei, unde se afla şi căţeluşul Spot, jucându-se printre mese. - Bine. Am rămas totuşi cu tine. Acum aş putea ştii de

Capitolul 9. Dan Ullmann crescuse. Era un adolescent timid, înalt, subţire, “răsfirat”, cu trăsături frumoase ale feţei… Şi la liceu se făcuse remarcat, datorită isteţimii lui, nu datorită

*4. Planeta misterioasă. Uimitoarele afirmaţii ale roboţilor. Iată deci că-i lăsaseră şi fără propria lor navă. Rămăseseră fără „Pacifis”, pe care o considerau deja pierdută, definitiv, fără

*5. Proxima. Sălile lungi, nici foarte înguste, nici foarte largi, erau dotate cu aceeaşi aparatură modernă şi atât de necunoscută celor şapte tineri, ca şi cea din nava aceea rotundă şi

Capitolul 20. Dorea să obţină cât mai rapid antidotul pentru Als, mai ales că starea acestuia se înrăutăţea vizibil. Naveta o lăsase în grija robotului, care o adusese la locul ei. Rena spera

Capitolul 46. Als îşi revenise! Pe puntea principală, Rena servi micul-dejun pregătit de Syrinx cu şi mai multă bucurie. Afară, furtuna năprasnică nu încetase; dimpotrivă, parcă se

*20. Pactul colegialităţii. Nava albastră era acolo, pe rampa de lansare, în mijlocul rachetodromului. Înarmată cu toate cele necesare, pregătită până la cel mai mic amănunt pentru o asemenea

Capitolul 48. - Tyranna?! se miră Als. Vrei să spui Ty Rexul femelă de la marginea pădurii, pe care ai reperat-o în repetate rânduri, mirându-te de ce nu acţionează, de ce nu intră printre

Capitolul 49. Als îşi revenise, pare-se total şi apăruseră deja diferenţe de opinii între cei doi, ceea ce, probabil era normal. Rena se aşteptase la o asemenea reacţie din partea colegului

*3. Prizonierii unei lumi necunoscute?! Lucian se retrase într-o altă încăpere a navei, căci se simţea tare obosit, cât şi abătut; toate aceste discuţii la care fusese solicitat îl epuizaseră

*78. După trei luni. De partea cealaltă, în navă, Lucian lăsase păpuşa şi fotografia Liei, pregătindu-se pentru întâlnirea obişnuită cu Sid. După ce se aranjase, ca de obicei, cât mai bine, mâncă

*79. Plantele Mariei. Pentru a nu întârzia, Nick şi Maria recurseră şi ei la un avion, deşi ei se aflau deja în oraş, nu foarte departe de laboratoare, însă pe jos n-ar fi ajuns într-o jumătate de

*117. Căutând jurnalul Liei. Săptămâna următoare, a treia din vacanţă, trecu într-un mod nu foarte plăcut pentru Lucian, plictisitor, însă odihnitor. Deşi nu mai era deloc „bolnav”, rămase mai

*33. To Kuny încearcă să-şi liniştească fiul. Lucian era şi el foarte neliniştit, pe puntea principală. Blonda îl privi încurcată. - Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic, i se