*113. Campionul e înţelegător.
Aflaţi încă pe puntea principală, Lia şi Nis cel lungan continuau să discute liniştitţi, până ce se văzură întrerupţi de trapa navei, care se deschise; amândoi îşi
*29. O seară cu Sid Kelso.
Afară nu se înnoptase, era încă seară şi nici nu era foarte târziu. Prin urmare, Lia decise să rămână puţin prin oraş; nu era obosită. Se plimba îngândurată, fără o
*71. Separarea.
În urma lui, colegii rămaseră pe loc, nemişcaţi, interzişi, parcă nevenindu-le să creadă că toate astea se întâmplaseră cu adevărat. Nu puteau concepe o separare definitivă de
*35. Posibilităţile avionului.
Ajunşi în faţa avionului, se opriră. Înainte de a intra în interiorul vehiculului, Lucian îl întrebă pe Nick:
- Avionul ăsta nu zboară deloc şi altfel, decât aşa
*72. Fiul domnului director.
Lia pătrunse în birou, încă nesigură; nu ştia dacă e bine sau nu să-şi deranjeze tatăl. To Kuny era acolo, după cum îi spusese Ly, însă Lia ştia de fapt că acela nu e
*36. O seară de dans. Sărutul. Palma.
Fetele intraseră în nava albastră, să pregătească aparatele pentru muzică şi să aleagă CD-urile şi casetele pe care le vor pune, de transportul aparatelor
*101. Planuri.
Lucian şi Lia se aflau încă în marele oraş de sub cupolă, plimbându-se pe aleile unui parc, când se apropia de ora 12.00.
- Luci, ne vom mai întâlni cu Sonya şi Sid astăzi?
-
*114. Recunoscându-şi greşeala.
Însă numai după vreo doi, trei paşi, în faţa lui apăru Stela, care se îndrepta, evident, spre cabinetul medical.
- Gata, campionule? De abia acum ai ieşit de la
*115. Jurnalul Liei există...
Zilele următoare decurseră într-un mod anevoios, pentru toţi cei din echipaj. Colegii comandantului misiunii veneau zilnic în navă, să-l viziteze, nu toţi deodată, ci
*30. Cu Nick şi Maria la bordul „Vulturului”.
Zorii zilei de duminică, 11 noiembrie 2091, nu întârziară să se ivească. Dimineaţa o găsi pe Lia încă în pat, adormită. Brusc, se trezi ca prin
*31. Din „Vulturul” în „Pacifis”.
Nick porni avionul, fără a-i pune întrebări incomode surorii sale; o întrebă doar unde anume dorea să ajungă în marele oraş de sub cupolă. Lia îi indică precis
*102. Ursuleţul de pluş şi păianjenul.
Trecuse aproape o oră de când se aflau la bordul navei albastre, în căutarea unui cadou pentru Sim Ox şi încă nu găsiseră ceva care să i se potrivească
*103. Minciuni sau secrete?!
Lucian şi Lia intraseră în laboratorul de plante artificiale. Îşi închipuiau că s-ar putea ca Sim să nu mai fie tot acolo unde le spusese Sid că l-ar putea găsi, doar
*67. Dora, confidenta Liei.
Trecuse de jumătatea lunii iunie, iar până la lansarea navei „Pacifis” mai erau doar opt zile şi atât. Depăşiseră câteva hopuri serioase, care ar fi putut pune capăt
*9. Neplăcerile. Testele.
Dimineaţa următoare începu examinarea. Primul test urma să fie dat de către candidaţi la ora 08.00, în acea zi, joi, 31 mai 2085. Cei trei băieţi care alcătuiau baza
*116. Încăpăţânata Ly.
Zorii zilei îl găsiră pe Lucian treaz, gata echipat, aranjat, pus la punct, pregătit până la cel mai mic detaliu pentru a începe noua zi, duminică, 30 septembrie 2091, zi în
*48. Ancheta.
Afară încă ploua. Cerul era la fel de înnorat. Ploaia nu mai cădea sub formă de aversă, dar nici nu încetase deloc. Străbătură rapid rachetodromul şi se îndreptară spre clădirea
68. Liste de aprovizionare. „Ucigaşa” şi genetica.
Miercuri, 20 iunie 2085; iată cum doar o săptămână îi mai despărţea pe cei şapte tineri de mult aşteptatul eveniment: lansarea oficială a navei
*37. A şasea noapte.
Noaptea se lăsă din nou peste planeta tăcută. Liniştea deplină care domnea peste tot nu era tulburată de nici cel mai mic zgomot, iar cerul planetei era cuprins
*32. Un alt mic „incident” neprevăzut.
Lucian era singur la bordul navei „Pacifis”. La ora aceea se afla pe puntea principală. Singurii prezenţi în navă, cu excepţia lui, erau cei doi roboţi şi
Capitolul 44.
Iată că Rena restabilise modalitatea de comunicare dintre ea şi Tyranna, deşi Syrinx n-avea nici un ecran pe care să poată citi răspunsurile dinozaurului. Totuşi gândi:
„Te
*72. Autografe... intime.
Luni, 25 iunie 2085; început de săptămână şi deja numai două zile pentru cei şapte tineri până la marele eveniment: lansarea navei „Pacifis”, cu tot cu echipaj, deci cu
Capitolul 45.
Soarele nu întârzie să răsară, razele lui dezvăluind o lume inaccesibilă pentru cei mai mulţi oameni: Cretacicul Superior. Începea ziua cu numărul 22 de când cei doi colegi
73. Verificări, lipsuri, completări. Preşedintele ţării.
Bastonul „moşneagului”.
Iar dacă tot se încheiase „conflictul” datorat întârzierii comandantului, se puteau ocupa acum de „treburi