Cornelia Georgescu

*97. Ultimele dezvăluiri. Nici nu ajunseră bine afară, că Lucian, după cum îi era obiceiul, o îmbrăţişă şi o sărută. - Luci, te rog... îi şopti ea sugestiv. - Lia, parcă suntem prieteni acum, îi

*98. De vorbă cu Preda Victor. Oraşul artificial de sub cupolă... Lucian şi Lia ajunseră destul de repede în interiorul marelui oraş. - Scumpa mea... exclamă bucuros domnul To Kuny în momentul

*99. Noua cameră. Domnul To Kuny îi conduse până la camera ce avea să devină a comandantului misiunii, Lucian, o cameră liberă, aflată în apropiere, pe aceeaşi stradă cu biroul domnului Kuny,

*27. „Vulturul”. Dimineaţa zilei de sâmbătă, 10 noiembrie 2091, îl găsi pe Lucian în interiorul navei „Pacifis”, în rezerva sa, încă dormind. Se părea că avea într-adevăr de gând să se odihnească

*29. Presimţirea domnişoarei Ly. Nu se înnoptase încă şi nici măcar nu era târziu, când Nick îi aminti surorii sale: - Deci, surioară, ce era atât de urgent şi important, încât nu suferea

*28. Invitaţi la bordul „Vulturului”. Însoţită de tatăl ei, domnul To Kuny, Lia îşi continua vizita în interiorul „Vulturului”. Domnul Kuny o conduse peste tot, explicându-i în mare măsură despre

*106. Echipajul. Frumoasa navă spaţială albastră pornise deci în cucerirea spaţiului infinit. De destul de mult timp nu mai putea fi zărită de pe Terra, nici cu ochiul liber, nici cu instrumente

* 62. Agresorii. Salvatoarea. E adevărat că tânărul comandant ajunsese destul de târziu acasă seara trecută, dar asta nu-l împiedică să se trezească dimineaţa nici prea devreme, dar nici foarte

*107. Câteva amănunte. Obiectivul urmărit – planeta Proxima – era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se ştia decât că ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem

*66. Vizite. „Cruzime”. Atât ziua, cât şi săptămâna debutaseră destul de bine pentru cei şapte tineri, deşi noaptea trecută, geneticianului echipajului era să i se întâmple ceva neplăcut şi

*31. Propunerea lui Mihai. „Imposibilul” Lucian. Cele două surori păşeau încet pe solul alb şi neted al planetei, în timp ce cerul fusese cuprins în totalitate de negura nopţii; suprafaţa planetei

*70. Atins în orgoliul propriu. Nu după mult timp, sosi Lia. Se încadrase în perioada de timp acordată de colegul ei, comandantul misiunii, însă şedinţa tot începea cu întârziere şi de data

*110. Provizoriu în navă. Lia se aşeză pe un scaun, aproape de salteaua ce avea rol de pat, pe care se întinsese Lucian. Continuă să-l privească, mirându-se că adormise aşa de repede, părând a fi

*34. Pădurea artificială. Cu paşi repezi, Lia se îndreptă spre localul în care o aşteptau colegii. Noroc că acel loc nu era foarte departe. Ajunse deci destul de repede, dar zăbovise cam mult la

Capitolul 42. Exact aşa şi procedară. Când ajunseră la marginea pădurii, găsiră naveta deja acolo, iar pe Syrinx afară, aşteptându-le. Fiind robot, nu semăna deloc cu o eventuală pradă, deci

*65. Sărutul. Plecase de la supercomputer şi încercă să nu se mai gândească deloc la dom’ director şi la posibilitatea ca dânsul să-i fie tată. Alungă, deci, această idee din gândul său, fiind

Capitolul 18. Adormiră însă cu gândul la incursiunea pe care aveau s-o întreprindă ziua următoare, când se vor aventura pentru prima oară în mijlocul dinozaurilor, pentru început, printre cei

*43. Necazurile geografului. Maşina albastră a directorului, avându-l ca şofer de data aceasta pe blondul Enka Iulian, opri pe o stradă cu multe case, pentru că acolo spusese geograful că dorea

*111. Şi totuşi, e nevoie de medic. Ajunseră în rezerva lui, unde acum era ordine, datorită intervenţiei Liei şi a celor doi roboţi. Nu se mai cunoştea nimic din hărmălaia care fusese ziua

*67. Prima urgenţă medicală a anului 2092. Îngrijoraţi de starea colegului lor, comandantul misiunii, intrară toţi în cabinetul medical. - Bine. Aşezaţi-l aici, le indică Stela campionului şi lui

*19. Întâlnirea cu directorul. Păreri diferite?! Când Traian Simionescu reveni în biroul său, nici Lucian, nici Diana Enka nu se mai aflau acolo. Directorul se aşeză pe fotoliul său, pentru a-şi

Capitolul 43. Zilele următoare, a douăzecea, respectiv a douăzeci şi una, aveau un program bine stabilit dinainte, pe care Rena era hotărâtă să-l respecte, doar dacă nu cumva va interveni

*69. Căţelul. Ceilalţi nu părăsiră nava albastră imediat după retragerea comandantului lor, mai rămaseră pe puntea principală vreo câteva minute. Când ieşiră afară, pentru a se îndrepta spre