Cornelia Georgescu

*91. Saturn – „Timpul” cu inele şi 18 sateliţi naturali. La ora 18.30 erau pe o orbită a planetei Saturn, printre cei 18 sateliţi ai săi, dintre care se remarca Titan, cel mai mare dintre

*93. Neptun, Triton, Nereida – divinităţi marine. Atlantida – continentul legendar. Nu era încă ora 20.30 când nava albastră se înscrisese pe orbita planetei Neptun, alături de sateliţii săi

Capitolul 56. Ajuns pe puntea principală, Als îl trimise pe Syrinx afară, în perimetrul de siguranţă, ca intermediar al convorbirii dintre Rena şi Tyranna, el rămânând la bordul navei, pentru

*97. Bucătarul. Zorile dimineţii zilei de duminică, 9 septembrie 2091 nu se iviseră încă în momentul în care Lucian se trezi, fără a fi avut nevoie de intervenţia lui Robby sau Felix pentru asta.

*57. Decizia Comisiei. Lucian o privi şi el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reuşise să-l aducă în faţa Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul,

*54. Crăciunul. Mult aşteptata zi a Crăciunului sosise, în sfârşit. Era primul Crăciun pe care-l petreceau nu pe Terra, ci pe suprafaţa Proximei, însă din nefericire pentru ei, tot în interiorul

*55. Măseaua cea nouă. Ziua următoare îşi făcuse debutul ca de obicei, în jurul orei 07.00, odată cu răsăritul stelei centrale, Alfa, care nu aşteptase ca membrii echipajului terestru să se

*56. O propunere trăznită. Între timp, colegii lui, împreună cu cei doi fraţi Kuny, se aflau în interiorul avionului care-i ducea spre marele oraş artificial de pe Proxima. - Ştiţi, în ultimul

Capitolul 57. Tyranna nu-şi putea manifesta nicicum surprinderea. Îşi îndreptă doar poziţia şi „zise”, prin intermediul robotului: - Iar asta a fost... - Un semn de preţuire şi prietenie

*98. „Grăsuţa”. Pentru că nu mai aveau motive să rămână în bucătăria navei, reveniră pe puntea principală. Lia îl întrebă: - Ceilalţi ştiu că găteşti? - Nu cred. Adică, nu toţi. - Vrei să spui

*22. O parte din adevăr. Nick intră fără ştire în biroul tatălui său, To Kuny, în timp ce sora lui, Ly, îi conducea pe cei şapte tineri de pe Terra spre nava lor albastră. - Bună seara, tată, îl

*99. Altă părere... Intrând în cameră, constată că Ly nu era acolo; probabil că nu se despărţise încă de Mihai, mai hoinărea cu el pe undeva, prin oraş, aşa că Lia se întinse visătoare în pat.

*94. Pluto = „Infernul” îngheţat – Ultimul avanpost al „Imperiului” solar. Pe puntea principală ceasurile indicau ora 21.30 şi într-adevăr atât era când „Pacifis” se afla în vecinătatea lui

*95. Discursul final al directorului. La ora 22.10, cei din interiorul navei albastre, aflaţi pe puntea principală, îşi puteau revedea pentru ultima oară părinţii, prin intermediul aparaturii de

*57. Fratele Sonyei, Sid. Nerăbdător, fratele Sonyei privea des pe fereastră, din apartamentul său, fiindcă nu credea că Lucian va veni la această întâlnire, căreia probabil nici nu-i acordase

*96. Ultima convorbire cu Terra. Ultima legătură cu Terra, cu cei de acasă decurgea destul de greoi; tuturor le era dificil să-şi aleagă cuvintele cu care să se adreseze în aceste ultime clipe.

*58. Probleme cu vederea. Lucian se retrase către „Pacifis”, preferând din nou mersul pe jos până la navă, deşi tocmai învăţase în dimineaţa aceea de la Nick zborul cu avionul local, iar Sid se

* 59. Ochelarii lui Alex. Deci, la bordul navei albastre rămăseseră, cu excepţia celor doi roboţi – Robby şi Felix, evident, Stela şi Alex. Doctoriţa privi spre Alex; acesta, deşi n-o vedea

*24. Refuzul. Nici nu se îndepărtaseră prea mult de ceilalţi, când Nick, care de abia aştepta momentul în care ei doi vor rămâne singuri, o îmbrăţişă puternic şi o sărută îndelung, nu doar o

*91. File rupte. Ziua următoare, miercuri, 21 mai 2092, Lucian se văzu trezit tot de căţelul său, Spot, care utiliza aceeaşi metodă de a-şi trezi stăpânul, adică linsul feţei. Doar că de data

*92. Cititul foilor. Lucian reuşi să ajungă la bordul navei sale de abia la ora 21.30. Aici fu întâmpinat de cei doi roboţi şi de dalmaţianul Spot, care nu adormise încă. Lucian întârzie doar preţ

*130. Pavel Velcescu. Întâlnirea cu Sonya şi Sid din acea zi decurse în mod normal şi nici nu se întinse prea mult. Evident, Lucian, Lia şi Spot ajunseră la locul de întâlnire înainte de ora

*93. În atelierul de pictură. Dimineaţa, Lucian se trezi mai târziu, de fapt fusese din nou trezit de către dalmaţianul său, Spot. Era vineri, 23 mai 2092. Şi se lăsase trezit de dalmaţian, pentru

*132. Alte cadouri. Astfel debutase luna lui Cuptor a anului 2092 pe Proxima, lună în care se aleseseră cu un alt căţeluş, de fapt o căţeluşă, încă din prima zi a lunii. Zilele de vară treceau