Cornelia Georgescu

*53. Ajunul. „Moş Crăciun”. Până în seara acelei zile terminaseră deja de împodobit bradul artificial, cu toate ornamentele găsite, unele realizate chiar de ei, în mod ingenios. Brăduţul fu

21. GOGYOHKA curcubeul speranței arcuindu-se peste orizont pe cerul tinereții amintind despre iubire 22. GOGYOHKA copaci uriași din era dinozaurilor Sequoia Gigantea încă mai cresc

*16. To Kuny e totuşi, prietenos. Ly, albă ca varul, se întoarse uimită spre To Kuny: - Tati... şopti ea temător, cu vinovăţie în glas. Iată că, în cele din urmă se întâlniseră cu domnul To

*17. Nick Kuny şi Maria. Cercul colorat îi aduse în modul bineştiut de ei acum pe suprafaţa planetei Proxima şi porniră în tăcere spre locul unde-i aştepta „Pacifis”, care de altfel nu era deloc

*6. Alte mici probleme medicale, dar nu numai... Se îndreptau spre cabinetul medical al doamnei doctor, dar încă se aflau în părculeţ şi discutau şoptit. La un moment dat însă, pe Lucian îl

Capitolul 14. Ieşiră deci din navă, de astă dată, amândoi. Pe puntea principală rămăsese doar Syrinx şi aparatura de bord. Als păru uimit de prospeţimea aerului, de senzaţia plăcută pe care

*16. Etajul 13. Apartamentul cu animale. Preferatul. Deci, pentru tânărul informatician cu ochii albaştri, situaţia participării sale la această misiune spaţială se clarificase, el neîntâmpinând

*54. Frământările lui Lucian. De cealaltă parte, odată ajuns în nava albastră, Lucian constată că Alex şi Nis se retrăseseră în rezervele lor; probabil adormiseră deja, amândoi. Încet, fără să-i

*55. Planta din „Pacifis”. Dimineaţa următoare, primul care se trezi fu tot Lucian, deşi adormise ultimul şi fusese foarte obosit, deci, ar fi avut toate motivele să mai doarmă câtva. El însă, se

Capitolul 32. Dar Als avea să priceapă de îndată care era motivul real pentru care ciudăţenia aceea crestată renunţase la urmărire; în nici un caz din cauză că s-ar fi speriat de el...

*56. Lecţia de zbor cu Nick. Ajunşi afară, se îndreptară spre locul în care Nick „parcase” avionul. - Deci, Lucian, am înţeles că ţi-ai făcut deja un program pentru ziua de astăzi, spuse Nick. -

*88. Amintiri... Lucian, Lia şi Spot rămaseră în compania celor doi fraţi Kelso până în seara acelei zile, când se despărţiră, în jurul orei 20.00. Sonya şi Sid porniră spre casă, iar Lucian,

*127. Cadoul salvator: Cooky-Leo. Ziua următoare, vineri, 17 iunie 2092, Nis îşi căpătase prăjiturile promise de şefa; vrând-nevrând, şeful i le pregăti totuşi; şefa îl convinsese destul de uşor.

*31. „Body-guards”. (Gărzi de corp). Ieşind pe poarta Institutului cu maşina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum uşor surprins, că într-adevăr, Poliţia, Jandarmeria şi Corpul

*89. Lucian şi supercomputerul Proximei. Luna aprilie 2092 debutase cu aniversarea domnului To Kuny, actualul conducător al Proximei şi cu o originală păcăleală pe care comandantul navei

*128. Filme şi bani. Şi distracţia chiar începu, în toată regula cuvântului. Ce-i drept, puţin cam târziu, pentru că era deja ora 13.15, însă nu era foarte târziu. Petrecerea se desfăşura într-o

*18. Consimţământul. Drăgălaşa Ly Kuny îşi întâmpină fratele cu un soi de reproş: - N-ai ajuns acasă aseară, Nick! Ce s-a întâmplat? - Nimic, scumpă surioară! Am stat tot timpul aici, afară şi

*90. Secvenţe din trecut. Fiind îngândurat, ajunse la bordul navei albastre de abia la ora 02.07. Încă nu-şi amintise ce era cu „Vulturul”. „Vulturul” şi dom’ director... Însă, dat fiind că la

*129. Pregătiri pentru campion. Bineînţeles, fiind totuşi prea târziu când ajunseră în oraş, Lucian nu se mai duse să stea de vorbă cu Nick, ci doar îşi conduse logodnica până „acasă”, apoi se

*19. Câteva institute. Ciudat! După doar vreo patru zile de la sosirea lor pe Proxima, exista deja un cuplu, deşi nimic nu l-ar fi anunţat dinainte: Nick Kuny, „extraterestrul” prietenos, cel

Capitolul 33. Între timp, la bordul navei „Hope”, Rena de abia se trezea. Încă supărată pe Als, datorită evenimentelor din zilele trecute, se echipă rapid şi se îndreptă spre puntea principală,

*20. Materialul misterios. Era dificil să aleagă noua destinaţie spre care să-şi îndrepte atenţia; totul pe Proxima era demn de văzut, de admirat. Porniră pe străzile oraşului artificial, iar

*33. „Pa, Andrei...” Maşina albastră nu întâmpină probleme pe şosea, până la blocul blondinei. Aici, pentru a scăpa de înghesuială, Lucian parcă aproape de bloc, dincolo de centura formată de