Cornelia Georgescu

*115. „Insomniacii”. Ajunşi pe puntea principală, găsiră căţelul acolo, încă treaz, deşi era destul de târziu. De obicei, dormea la ora aceea. Nu însă şi acum. Se bucură când îi zări pe cei doi,

Capitolul 51. Rena mai rămăsese afară, în compania prietenei sale, Tyranna, dar nu prea mult. Reveni pe puntea principală, unde Syrinx pregătise deja micul-dejun, care era aşezat pe masă. Als

Capitolul 26. Naveta ajunse în dreptul navei. Syrinx opri scutul protector doar atât cât să intre naveta în perimetrul de protecţie. Als şi Rena coborâră, lăsând naveta afară, în acel

*126. În sfârşit, salvaţi! În timp ce colegii lor, împreună cu membrii familiei Kuny, se îndreptau grăbiţi spre locul unde se aflau ei doi, Lia şi Lucian încă dormeau, nu se treziseră, fără a avea

*53. Vizite în nava albastră. Soţii Enka ajunseră în curând acasă, cu noua lor maşină. Blondul Iulian opri în faţa casei, apoi intră în curte, dar el şi soţia încă nu coborâră. - Aici ai de gând

*46. Plantele artificiale. Convinşi de argumentele greu de combătut, prezentate de comandantul misiunii, Lucian, cu toţii au căzut în cele din urmă de acord să viziteze laboratoarele despre care

*87. Tras la răspundere. Jurnalul Liei. Avionul ajunsese în oraş şi se oprise acolo unde fusese programat de Sonya să se oprească, în apropierea unui părculeţ. După ce Lucian strânse ceea ce mai

*116. Modificările plantei. În curând ajunseră în dreptul intrării în laborator, unde erau aşteptaţi de toţi colegii lor. Chiar şi Nick sosise din nava albastră, bineînţeles, cu avionul. Adusese

Capitolul 52. Ziua 24. Als se trezi primul, destul de devreme. Pe puntea principală – Syrinx, activ, neobosit. Als privi spre exterior, iar lumina blajină a soarelui îi dădu de înţeles că

*12. Convorbire între prieteni. Dimineaţa următoare, când se treziră, constatară lipsa Mariei de la bordul navei, dar nu intrară în panică, închipuindu-şi că aceasta se trezise înaintea lor şi

*88. Camelia. Mergeau încet pe aleile albe ale unui părculeţ din oraş, discutând în şoaptă. Lucian o ţinuse pe Sonya de mână aproape tot timpul cât se plimbaseră. Pe drum nu se întâlniseră decât

*13. Spaţioportul Proximei. Ly şi Nick îşi conduseră oaspeţii la ceea ce în termeni tereştrii s-ar denumi o „bază aeriană de pe suprafaţa planetei Proxima”, sau altfel spus, mai simplu, un

*47. Plante fără ADN. Foştii dantonieni. Dick introduse în memoria computerului toate informaţiile respective, cerând computerului substanţele necesare pentru obţinerea acelei plante. Computerul

*128. Întoarcerea în oraş. Straniul avion se desprinse în linişte deplină de solul alb şi porni spre un tunel de legătură cu oraşul artificial, străpungând aerul alb şi dens. Locul de la pupitrul

*117. Domnişoara Simmy Nov. Lucian ar fi dorit să se retragă pentru a se odihni, de preferinţă în rezerva lui din nava albastră, dar cum deja era ora 13.10, nu-şi putea îndeplini această dorinţă,

*14. „Oraşul liniştii” sau „Oraşul tăcerii”. Se suiră în straniul avion care-i adusese la spaţioport şi porniră pe nesimţite spre locul de unde veniseră. Ly şi Nick avuseseră grijă ca zborul să

*90. Din trecutul lui Lucian. Amândoi se aşezară pe o bancă din acel părculeţ. Inevitabil, liniştea adâncă îi înconjură apăsător, de peste tot. Vorbeau şoptit, Lucian forţându-se să se adapteze

*48. O altă discuţie în contradictoriu. Ieşind din laborator, constatară că aproape se înserase, deci hotărâră să se mai plimbe puţin pe străzile oraşului artificial, de preferinţă printr-un parc,

Capitolul 27. Ziua următoare, a unsprezecea de când se aflau pe tărâmul dinozaurilor din Cretacic, cei doi se treziră devreme, părăsindu-şi cabinele lor izolate fonic, unde dormiseră încă în

*49. Un nou program. Tot plimbându-se şi discutând, timpul trecea aproape inobservabil, iar ultima zi pe care aveau s-o petreacă în exclusivitate împreună se apropia de final. Se înserase deja şi

*83.Miercuri, 27 iunie. În preajma plecării. Ultima zi pe care cei şapte tineri o petrecuseră integral încă pe Terra, marţi, 26 iunie 2085, se sfârşise odată cu sosirea miezului nopţii, care-i

*84. Despărţirea de Adela. Având avantajul înălţimii sale, Nistor putea cerceta cu uşurinţă mulţimea adunată pe rachetodrom, dar pe Adela tot n-o zări; nici pe părinţii ei. Având o invitaţie de la