Cornelia Georgescu

*77. Din această zi, participă şi Sonya la întâlniri. Pentru a nu mai întârzia la întâlnire, Lucian plecă mult mai devreme din nava albastră ziua următoare, marţi, 04 martie 2092, în jurul orei

*81. Dansând cu blonda. Lucian era tot trist, îngândurat, tăcut; desigur, imaginea Liei îl urmărea stăruitor. Auzi glasul blondei, care-l anunţa: - Luci, noi doi o să mai rămânem puţin în navă,

*108. Ghiocelul. Neîncrederea. Lia rămase împreună cu cei doi fraţi Kelso până seara, pe la ora 18.00, când se retrase spre camera ei, unde, spre surprinderea ei, o găsi pe sora mai mică, Ly,

*82. Vizite nocturne. Afară se înserase deja, deşi suprafaţa veşnic albă a planetei nu lăsa să se întrevadă acest lucru, ce putea fi ghicit numai după nuanţele mai închise ce se zăreau în înaltul

*122. Muntele. După cum se înţeleseseră, porniră în căutarea unui avion situat prin apropiere, iar cum Lucian reuşise să cunoască împrejurimile, îl găsiră destul de repede. Tensiunea dintre ei doi

*83. Misteriosul vizitator. Rămase singure în camera lor din oraşul artificial, după plecarea lui Lucian, de a cărui vizită din acea noapte nu aveau habar, cele două surori se treziră mult mai

*123. Peştera. Peste câteva ore, datorită ritmului în care înaintau, ajunseseră deja înapoi la hotarul dintre aerul cel transparent şi incolor de deasupra şi cel alb ca laptele aflat dedesubt.

*41. Invitata. Ajunseră, în sfârşit, la un restaurant local, unde să servească liniştiţi masa de seară, altfel spus cina. Intrară în local şi se aşezară în linişte deplină la o masă liberă, cu

*50. Declaraţia lui Mihai. Până la 13.30 fuseseră interogaţi toţi cei şase colegi (fără Mihai), domnul director, profesorul Manea, părinţii lui Lucian şi cei ai Liei; soţii Stancu de abia în acel

*124. Blocaţi în peşteră. Deci şi aici drumul le era complet blocat, de sus până jos, dintr-o parte într-alta... Şi nici nu zăriseră vreo răscrucere, vreo ramnificaţie pe parcurs, vreun alt culoar

Capitolul 50. Tyranna... Un Ty Rex femelă viu, un dinozaur carnivor, un teropod sau carnozaur – cum i-ar spune Rena, un prădător feroce, mare şi fioros. O asemenea creatură se afla acolo, în

*43. Sonya. Cei de care se despărţeau însă erau Nick şi Maria. Îşi luară deci „rămas bun” de la ei, aceştia continuându-şi liniştiţi drumul spre avionul lor, în timp ce „şeful” porni alături de

*51. Geograful prietenos. Indisciplină?! Cei doi tineri reveniră la bordul navei albastre, pe puntea principală, alături de ceilalţi colegi ai lor. Profesorul Eugen Manea încă se afla la bord,

*44. Lia. Dimineaţa zilei de duminică, 28 ianuarie 2091, nu întârzie să sosească, iar primul care se trezi fu tot Lucian; acesta se echipă rapid, dar nu neglijent (fiind întotdeauna foarte atent

*36. Explicaţii… Zorii zilei de luni, 12 noiembrie 2091, nu se lăsară aşteptaţi. Lucian se trezi la puţin după ora 08.00, deşi seara trecută de abia adormise, destul de târziu şi nici măcar nu se

Capitolul 22. Obosit, Als adormi destul de repede după plecarea Renei. Faţă de el, Rena nu-şi arătase bucuria pricinuită de revenirea lui; probabil că el îşi dăduse totuşi seama. Nu conta însă!

*23. Comandantul. După intervievarea celor şapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toţi reporterii şi persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00,

*37. Pregătind păianjenul pentru „transfer”. Din depărtare, apăru Sid, fără întârziere. Se salutară prieteneşte, iar Sid o privi discret pe Lia, admirativ. Oricât de discret ar fi fost el,

*79. Stoica şi Enka... Lucian coborî tăcut treptele navei. Mergea încet, foarte încet, păstrând în minte acea ultimă îmbrăţişare pe care i-o dăduse directorul; ciudat, se simţea de parcă lăsase pe

*84. Tot fără comandant. De partea cealaltă, de dimineaţă, după ce se întorsese în navă, după „ritualul” duşului zilnic de dimineaţă, Lucian îşi începu activitatea, deşi gândurile îi erau în

*38. Un nou „cămin” pentru păianjen. Până să vină Maria, Lucian, pe post de ospătar, îl servi pe Nick cu răcoritoare şi cu un mic-dejun pregătit de data aceasta de cei doi roboţi, apoi continuară

*85. După alte trei luni, cu Sonya. Trecuseră trei luni de când aduseseră la bord recipientul cu planta artificială, căreia îi mergea de minune, se dezvoltase normal, când lui Lucian îi mai

*81. „Cupidon”. Ultima seară pe care cei şapte tineri şi-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârşit; îi mai despărţea puţin de miezul nopţii, care semnifica începutul zilei cu numărul