Capitolul 10.
Maşina se opri în cartierul în care locuia profesorul Ullmann, în parcarea de lângă bloc. Dan coborî, îngândurat, străduindu-se să-şi dea seama cum era mai bine să-i spună Ameliei
*80. Planta artificială.
Se întoarseră la planta cea artificială, ce fusese introdusă în acel recipient care o izola complet de mediul extern, cu intenţia de a o transporta la bordul navei. Ajunşi
*119. Sport şi alpinism.
O nouă zi începu, la fel ca celelalte, pe planeta Proxima. Era miercuri, 10 octombrie 2091, a treia zi a ultimei săptămâni de vacanţă. De cum se trezi, foarte devreme,
*34. Împăcarea.
Uşa camerei lui se deschise...
- În sfârşit, ai venit, îl întâmpină blonda, de cum pătrunse în interiorul camerei sale.
Ea era acolo, aşteptându-l îngândurată, în întuneric. Se
*6. To Kuny lămureşte situaţia.
Nick Kuny îi conduse până la biroul tatălui său, conducătorul local, birou care se afla într-o impozantă clădire din oraşul de pe suprafaţa planetei. Intrară în
*121. „Duelul” dintre Don Juan şi Mata Hari.
Ziua următoare, joi, 11 octombrie 2091, a patra zi a ultimei săptămâni de vacanţă... Lucian se trezi devreme, mult prea devreme, deşi se întorsese
Capitolul 10.
Nu ştiau exact în ce perioadă a Cretacicului nimeriseră, iar locul cu pricina li se părea cât de cât mai acceptabil pentru „Hope”, printre sauropode probabil, mai bine decât în
*10. Colegii.
Sosise ultima zi a testărilor, luni, 04.06.2085. Acest ultim test, al cincelea, cel mai dificil dintre toate, urma să se încheie la ora 12.00 fix, după care cei ce vor fi desemnaţi
*7. O discuţie inutilă?!
Deci, conducătorul planetei Proxima, domnul To Kuny, îi lămurise în privinţa navei „Pacifis”, dar încă erau multe alte amănunte de lămurit. Tocmai de aceea, domnul To Kuny
*38. O mai veche cunoştinţă.
Dimineaţa nu întârzie să se arate şi să alunge întunericul nopţii, însă îi găsi pe toţi încă adormiţi. Era deja sâmbătă, 27 ianuarie 2091. Oboseala după seara de dans
*8. Minunata Ly Kuny şi fratele ei, Nick.
Ly se îndreptă spre tunelul subteran. Coborâră treptele ce despărţeau oraşul de pe suprafaţa planetei de lumea subterană. Ajunseră în dreptul uşii unde
*39. Supercomputerul.
Ceilalţi îl urmară fără a şovăi, întrebându-se în gând unde îi va conduce Nick. Merseră ce merseră pe străzile oraşului, până ce Nick se opri, anunţându-i:
- Aici este. Am
Capitolul 21.
La facultate, studentul Dan Ullmann era strălucit, fiind remarcat de toţi profesorii, încă din primul semestru de studiu. Elvira mergea şi ea la un liceu din cartier, iar în
*75. Obiecte personale...
Marţi, 26 iunie 2085, ziua dinaintea lansării navei „Pacifis” în misiunea spaţială spre planeta Proxima, ziua în care va fi pornită numărătoarea inversă. Aceasta va
*40. Păreri contradictorii.
Afară se înserase, dar nu de tot. Lucian se retrăsese îngândurat, iar întregul grup nu se deplasase din faţa uriaşului zid alb drept. Nick se îndreptă spre Lia şi o
*104. Victor.
Lia intrase în camera ei la ora 21.45, însă nu rămase prea mult acolo. Plecă, evident, după cum era de aşteptat, la tatăl ei, To Kuny, care o întâmpină bucuros, deşi nu se aştepta ca
*77. Pentru ultima oară cu Magda. Geograful ghinionist.
Iulian şi Diana coborâră treptele navei albastre. Afară, seară călduroasă de vară; soarele încă strălucea pe cerul senin, iar vântul,
*35. Rugămintea domnului To Kuny.
După ce părăsi mulţumit încăperea celor doi, Lucian hotărî să întârzie puţin prin oraş. Se plimbă câtva timp pe străzile tăcute ale marelui oraş, apoi pe aleile
*75. Cu Spot la întâlnire.
Ajunseră cu bine în oraş, toţi trei, deci, chiar şi căţelul, fără a fi nevoie ca Lucian să-l strige de multe ori, fiindcă dalmaţianul îi urmă de bună voie. Astfel
Capitolul 21.
Privind în jur, chiar şi Renei îi era greu să accepte ideea că totuşi se afla pe Terra, nu în altă parte, ci doar în trecut. În depărtare, prin frunzişul des de la marginea
*78. Hârtia igienică.
După ora 18.00, pe puntea principală a navei albastre rămăsese doar directorul Institutului şi preferatul acestuia, comandantul misiunii, Lucian. Ambii se aşezaseră, unul
*106. Lucia.
La 12.45 erau deja toţi în laborator toţi, mai puţin Nick şi Maria. Spot era şi el acolo şi era foarte bucuros, fiindcă recunoştea locul în care-şi petrecuse prima lună de viaţă.
*76. Din nou refuzat şi din nou aproape de jurnalul Liei.
Cum însă Lucian nu reuşi atât de curând să-şi elibereze pantalonii dintre dinţişorii căţelului, porniră aşa spre laborator, înaintând
*21. Oficializarea misiunii.
Deci, profesorul Eugen Manea, mirându-se că-şi găsise elevii încă dansând la acea oră, le întrerupsese muzica. Toţi se întoarseră brusc spre dânsul, cerându-i cu
CG