Îmi pare rău, c-am fugit ca un laș de la fața locului,
Și c-am ajuns acum , doar un soldat, în armata drogului,
Regret, că sunt nevoit să suport același sentiment de greața,
Că n-am reușit să-ți
ești, pierdut printre vise și iluzii naive despre o lume diferită,
ești, adeptul ideii, că viața ta e degeaba trăita.
ești, înconjurat de mic doar de oameni pe care ți se pare că-i urăști,
da,
Știi aseară-n suflet un foc mi s-a aprins,
Și doar cînd ai plecat plngînd, o lacrimă l-a stins.
Și-nteleg, că nu putem fi împreuna, e prea greu,
Nu ne poate uni nimeni, nici chiar Dumnezeu.
Și
CR