Poezie

Regine de albine

prietenilor mei albinari

1 min lectură·22 martie 2007

Mediu

Albină cu trup și mers de regină

nobilă nu doar la figurat

capabilă să își asume vină

pentru răul în stup întâmplat.

Cu iubire uriașă pentru pui

zilnic depune mii de ouă

nu împunge cu acul trupul oricui

decât pe o alta, atunci când sunt două.

Grea plată a reginei spre zei

o viață ascunsă de cer și de soare

când orice albină închinându-se ei

se satură de lumina și nectarul din floare

Soarta regilor nu este ușoară

tristețea lor rămâne ascunsă pe veci

regina albinelor prin stup urcă, coboară

veselă mereu pe fagurii săraci sau reci.

În odaia reginei neintimă și întunecată

cu întregul popor și magaziile de miere

în zbor iubită de un necunoscut doar o dată

pare să-i fie frumoasa amintire și singura avere.

Din altă lume după flori aici au ajuns

pe oameni de alte vietăți nu-i deosebesc,

cu regi cum om peste oameni nu s-a uns

popoarele de albine pe pământ stăpânesc.

Nu-i mierea dulce bogăția acestui popor

ascunsă, păzită cu viața pentru fagurele plin

și nici acul otrăvit, al armatelor topor

ci ideea ascunsă de regină în oul din vagin.

0010.618

cornel marginean. “Regine de albine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-marginean/poezie/238228/regine-de-albine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.