Privire spre revelion

Privire spre revelion prietenilor mei zgomotosi Nu merită sa faci nici o economie la sarbatoarea anului nou. Anul care vine nu va fi bogat pentru banii care exista ci pentru banii care nu exista si se vor castiga. Amintirea noptii de revelion se face si prin simturi: pipait, gust, miros si vaz. Prietenii vor sa fie impreuna. La revelion se numara prietenii, ca si bobocii toamna. Bucuria de a fi cautat de un prieten pentru a fi impreuna de revelion este aceeasi, privita si dinspre el si dinspre tine. Ascunzisul in noaptea de revelon e mai trist decat toate dupa-amiezile de duminica, de peste an, luate la un loc. Singuratatea omului ramane aceeasi. Numai ca in multimea celor din jur atentia lui spre singuratate scade. Daca este o masa libera atunci nu e bine sa te asezi acolo. E preferabila o companie perfectibila decat o tacere sigura. Si, orice om aduce cu el o istorie de multe ori invers proportionala cu prima impresie. O masa de prieteni este suverana. Da tonul la ras si veselie dar si deprima pe cei singuri, de alaturi. Cea mai sigura plata pentru noaptea pierduta este voia buna a prietenilor. Chelnerii sunt victimele ireversibilitatii timpului. De aceea ei nu cred in revelion și li se pare cea mai grotesca sarbatoare. Iesirea precipitata a clientilor pe terasa pentru a se pupa la miezul noptii o percep ca pe o iesire la alarma antiaeriana. Coniacul din primul pahar da tonul la toata distractia. Merita stiut lucrul acesta. Mai bine mai putin dar bun. Poate fi apoi totul la nivelul super si partida sa fie pierduta. E ca si legatura dintre pasta de dinti si primul sarut. Cei ce cumpara petarde se bucura cel mai putin de imaginea lor. O fac pentru ca au un simt mai dezvoltat al resposabilitatii pentru distractia celorlalti sau pentru ca au o dara mai groasa de piromanie ramasa din copilarie. Timizii arunca cu petarde, se razbuna pe blegeala lor de peste an. Lumina petardelor este o incosistenta bucurie. Totusi se practica cel mai bine. E de fapt o uimire, vederea luminilor si a culorilor pe cer. E imaginea aspiratiei spre imposibil. Jocul de copii pe care il practica oamenii mari consta in jocul de artificii. Primarul devine cel mai mare dintre copii. Gustul sampaniei e la fel cu cel al fericirii. Adica nu-si are nicicand locul intre paharele de coniac, vin sau bere. Totusi momentul fericirii trebuie trait. E o mare miscare si toti vor sa bea sampania printre pupicuri cu prieteni, colegi, vecini sau necunoscuti. E momentul cand ii pupam si pe cei pe care ii detestam altfel. E o fericire proletareasca, o solidaritate si o trecere cu vederea a gusturilor. Primul pupat si cele cateva ce urmeaza par mai importante. Pe urma e un joc ce seamana cu cel de artificii. Toata lumea cu toata lumea. Cea mai grea grija este daca primul pupat a fost sau nu exact la ora zero. Nu e om care sa nu se gandeasca ca a pierdut iarasi momentul de a simti cu adevarat cum trece anul. E o dorinta pe care nu si-o va indeplini nimeni, niciodata. De ce am iesit afara totusi? Transpirati de furia dansului si cu burtile pline, cui ne adresam privind spre cer? Ne temem de timp si il imploram sa fie bun cu noi inca 365 de zile. Ne sarutam intre noi pentru a ne simti in siguranta, e prea imens universul de deasupra si prea insuportabil cel din noi? Urarile sunt jumatate sincere si jumatate oficiale. Fiecare dintre noi imparte timp celorlalti de parca ar dispune cineva macar de o secunda. Fuga innapoi in incaperile inchise, calde si iluminate ne face sa ne gandim la locuintele lacustre. Mirosul de la toaleta e primul semnal ca momentul feeric a trecut si anul nou cel real si pragmatic a inceput. Revenirea pe ringul de dans este mersul cel mai clar al revelionului. De parca acolo ar fi o gura mare de oxigen de care se agata perechile prin furtune ca sa inspire, pentru cat vor petrece la mese. Barfa este la fel de aspra si de anul nou. Sa nu dansezi, sa nu bei, sa nu mananci, sa nu razi, sa nu te ridici macar de la masa si totusi sa vorbesti in continuu. Cum se poate numi asta. Cea mai eronata estimare este aceea de a trata revelionul ca pe o nunta. O face si bucatarul si orchestra sau cel ce aseaza CD-urile la rand. Confuzia apare de la faptul ca si intr-un caz si in altul acesta este pentru ei o distractie care se plateste de client. Ar trebuiasa se rescrie complet scenariu petrecerii de revelion. Volumul muzicii s-ar parea ca este singurul obiectiv al tuturor participantilor. Adica sa fie cat mai mare. Discutiile au loc fie prin strigate, pana la raguseala, fie la ureche, pe ringul de dans. Ar fi poate singurul avantaj. Nu am intalnit inca un maestru de sunet care sa nu fie indragostit de puterea amplificatoarelor sale si care sa inteleaga ca farmecul unei discutii este cu mult deasupra decibelilor. Ce se poate spune despre un grup eterogen de dansatori. Caracterul eterogen inseamna delir cu manele si delir cu rok si cu vals si asa mai departe. Adica caracter eterogen inseamna delir in ring cu dispret pe margine. Dansul trebuie sa fie o chestiune pur personala. Cu cat se bazeaza mai mult pe imaginea ce o da spre ceilalti cu atat devine o sedinta publica de fitnes. Transpiratia in haine de gala e dovada cea mai sigura a placerii de a dansa pentru sine si nu pentru decor. Regula ar fi aceea de a dansa cu ochii inchisi sau cu ochii in ochii iubitei. Revelionul nu are nevoie de microfon. Orice oratorie sau organizare a unuia catre ceilalti, de la microfon, seamana cu niste vanturi. Exceptie poate sa faca doar o persoana oficiala, insa pentru un timp limitat. De revelion dispar ierarhiile, pentru a se consolida, precup capetele taiate ale balaurului. Revelionul cu sefi are dezavantajul nelinistilor de a doua zi. Tacerea ramane si la revelion o mare calitate. Gatelile si frizurile de inceput se schimonosesc dupa miezul noptii si nu mai conteaza. Cu cat e mai frumoasa femeia gatita, cu atat se vede mai rau dezordinea ce o da oboseala pe chipul ei. Revelionul nu e o nunta si cel mai bine ar fi sa fie o sarbatoare a simplitatii. Daca ai cui spune. Impresia despre un revelion ramane un gand confuz despre placerea de a dansa, cu mancare multa si bautura cu gust de ora trei noaptea. Ramane amintirea unor discutii si a unor situatii. Si totusi povestim cu atata placere despre cat de frumos a fost. De fapt a si fost frumos. Tot ce e uman e si frumos.