Din stele

Lumina dimineții nu se zărește încă Iar în tăcerea nopții se-aude un lătrat Ce amintește, parcă, de-un cântec vechi din sat Pe care la botezuri bătrânii îl descântă. Sunteți în așteptare cu fiica lângă voi Visând la clipa-n care va fi cu voi al doilea Chip de înger dornic iubire să vă dea Și să vă însoțească pe drumuri vechi de nea, De bucurii și lupte, de împliniri și jale De vise sfărâmate, de fericiri pe care Toți patru le trăim, dar cu privirea-n zare Sau în pământul care ne mai suportă, oare ? E timpul să-nțelegem că am ales să fim Noi stele zămislite din bucurii și chin Și nu întunecate umbre care-ar vrea Să ne îngroape-n beznă și să uităm de stea. Să ne trezim odată și să culegem flori Din cerul veșniciei înveșmântat în nori Ce-ascund sub a lor haină, ca într-un tainic vis Doar pulberi vii de stele culese din abis. Cluj-Napoca, 22 februarie 2005