Aerul înmugurește.
Timpul
își închide pleoapele
ca un copil
care se roagă,
iar dimineața
își scutură clopotele albastre
peste iarba
încă adormită.
Două păsări de ceară,
arse pe dinăuntru
de
Mi-ai scris, verde-mamă,
cu foșnetul frunzelor,
cu răbdarea izvoarelor.
Nu pe hârtie,
ci pe scoarța timpului,
acolo unde numai inimile știu să citească.
Mi-ai spus:
„Nu răspunde furtunii cu
Domino
Universul n-a știut să numere decât până la doi,
și din neștiința asta s-a născut toată dragostea lumii:
de-atunci nimic nu mai vine singur,
totul vine în perechi care ard una lângă alta,
ca
CJ