Doar tu mai ințelegi acum ,
Ce alții nu vor ințelege
Odihna mea e-n noaptea ta,
De cântec fără lege.
Voi sta și voi dormi pe lângă nopți,
Pe lângă aripi triste fără lume
Pe lângă soare fără
Eu am văzut o toamnă tristă,
O toamnă care plangea
Cu lacrimi de frunze.
Erau lacrimi de aramă
Și copacii sunt ca niște ochi:
Verzi sau căprui,
Dar sunt larg deschiși
Și privesc numai spre
CS