corina eanu

Avea zbor cu trupuri două unul întors și unul întreg și fețe nu trei, ci o mie și ochii în număr de nouă pe lemnul ferestrei mă picta cu umbre șapte în loc de piele avea solzi de lapte și o

îmi vei muri în coapsa cea fierbinte când noaptea va-nflori gemând mă iartă că nu poate gura mută să îți rostească cel dintâi cuvânt a noastră tainică înlănțuire de mirosuri se va învolbura

la celălalt capăt al lumii te-am visat și ne iubim ca păsările înghețate sub frunze cu ochii sfărâmați în orbite, în mâna stângă te-am simțit murind și mă agăț cu dreapta de cer

soră-soață neștiută vin' cu ploaia neîncepută să-mi dea veste și-o poveste și o scară împletită din secară să mi-o pun la căpătâi pentru copilul dintâi

au ars copiii în dimineți rotunde și maicile dansau foc de păcat împodobindu-și frunțile cu frunze; se răsuceau bucăți de iarbă crudă pe rugurile răstignite-n palmă blestemele se împleteau în

Măria Ta, mi-e martor țărna că bătălia n-am câștigat-o pe nedrept chiar și cu mine însumi m-am luptat și vin la tine cu spada frântă și obrazul însemnat să-ți cer promisa mână a Domniței și

Colanul ne lega când încă nu știam să ne privim când umărul mi-era întors prin tine și te-am văzut in solzul unui pește și-mi era sete și lacrimi îmi secau în mâini

Dară lină coralină, să-mi faci somnul fermecat de șapte zâne vegheat și de mâțe mieunat; cu albastru încrustat pe o geană pe sprânceană pe o zi de săptămână și pe mână pe cea stângă, mai

strivește-mi o mână, un picior să zac în mine și să nu mai zbor, aruncă-mă înapoi cu încă o viață să mă trezesc cel care eram ieri, dă-mi ochiul sălciu de paiață sau coaja dulce de

mâine va fi o altă zbatere a mâinii tale drepte așezându-mi-se pe frunte, pasul tău va urca alte trepte și trupul meu îți va fi punte să te privești în oglindă, mâine mă vei adormi cu un

Din neunde m-am născut mereu carnea prea crudă nu știa să cânte prea mic îmi era pasul de om altfel de timp voiam, de alb dumnezeu. Păsări mâncam, în loc de părinți aveau gust de pământ și de

Umblat-am prin păduri ca o jivină dar nu erai. Unde Te-ascunzi, în mine sau în altul? De dorul Tău mi-e inima prea plină și Te ghicesc cu lacrima din gene; nu pot să trec de lume, înaltul prag

Între gratiile de os răzbate o privighetoare din mine s-a născut și cântă întoarsă înspre miazănoapte

sora mea din os de pește adă-mi barda din poveste peste gură mă lovește, dă-mi și somn de lună plină în potirul cu tăcere și-o cădere lină-lină să mă prind de rădăcină