Cînd am plecat.
Cînd am plecat au înflorit salcâmii
Azi dorul în ochii mamei înfloreșt
Și crește-n suflet depărtarea
Atît de rece ca-n iernile ce viscolește.
Atîtea s-au schimbat de
Un ultim ceas,o ultimă clipă
În vis au rămas,
Cînd ieri lumea era atît de mare
Iar azi atît de mică.
Un ultim dor,
O ultimă îmbrățișare,
Se-torc peste ani la povești ce au fost ,
Scrise în
Ma sunat aseară tata,
Ma întrebat dacă sunt bine.
I-am răspuns că am de toate,
Doar că dorul, arde-n mine.
Lacrimi sugrumate-n palmă,
Cum,să-i spun că le adun
Cînd în sufletul lui e
Am văzut-o plecând,
Desculț,cu parul în vânt
Avea ochii blânzi și privirea-n pământ.
Purta pe cap o coroniță din flori
Și un rubzac cu vise-n spate,
Rupt,perzind la răscruce de drum,
Cite un
Am renunțat la multe,
Dar nu pot renunța la mândrie.
Nu pot, să te las să-mi calci în picioare:
Demnitatea și apoi să te întorci la mine.
Prea multe sentimente am aruncat la gunoi.
Și am greșit nu
Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfințește viața în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorși de sărbători.
Mâini mamei crengi de
Tu dulce taină a iubirii
Ce crești prin farmec și prin dor
Lași urme în lumea nemuririi
Și te ridici ușor spre zbor.
Născută din a tainei soapte
Sub reci sclipiri din chip de
CE